Vești bune, România e în 2018 pe locul 52 în Topul mondial al Fericirii, pe care îl puteți studia aici. Zic vești bune dacă ne comparăm cu anii precedenți, în 2016 eram pe locul 71, iar în 2017 pe locul 57. Suntem tot mai fericiți cum ar veni, yey, bucurie mare, deși dacă ne uităm la finlandezii de pe primul loc sau la norvegienii de pe locul 2 ne apucă plânsul. Și de aici putem să o dăm în discuții filozofice, dacă nu ați plecat încă din țară. Sunteți mai fericiți anul ăsta față de anul trecut? Saun sunteți mai fericiți…dincolo? 🙂
Să nu mă înțelegeți greșit, îmi cunosc țara destul de bine, știu ce plusuri și minusuri are, din fericire am mai fost plecat pe afară ca să am niște termeni de comparație, și în continuare am senzația că drumul pe care ne aflăm acum nu e cel corect. Și încă sper că va fi bine, chiar dacă critic mizeriile prin care trecem.
Partea interesantă e alta, noi, cei care încă stăm aici, cei care ne lovim zi de zi de probleme, vedem doar părțile negative ale țării: politicienii corupți, sistemul medical care e la pământ, educația de care își bat toți joc, autostrăzile care tot se lasă așteptate, țepele mari care se trag de către guvernanți ce scapă nepedepsiți, taxele ce ne apasă tot mai mult și așa mai departe.
Nouă ni se pare că lucrurile se mișcă prea încet, că viitorul e sumbru și totul e nașpa.
Și cei care pleacă ACUM simt la fel, nu mai pleacă de foame, nu mai pleacă de disperare, pleacă pentru că vor mai multă civilizație, bun simț, liniște, apreciere pentru valoarea pe care o pot aduce unei societăți normale. Și îi înțeleg, mi-au plecat prea mulți prieteni buni departe.
În schimb dacă discutați cu români ce au plecat de mult timp din țară, să zicem vreo 10 ani, veți fi surprinși de cum văd ei lucrurile. Lăsăm la o parte siropoșeniile despre dorul de țară, de părinți, despre cum te simți bine doar în țara ta, că eu nu sunt impresionat de astea. Vorbesc de lucrurile practice.
Românii care au fost plecați mult timp și au revenit acum îmi spun că văd diferențe mari față de acum 10 ani: sistemul medical e tot în urmă, dar îmi zic că au fost la urgențe și li s-a zâmbit, fără a da șpagă. Încă nu avem autostrăzi, dar anul ăsta ei au urcat până la cabana din vârful muntelui și era asfalt, iar cu 10 ani în urmă nu era nici măcar un drum pietruit. Instituțiile statului încă nu știu ce e ăla internet sau interconectare baze de date, dar au fost să rezolve cu niște acte și au primit bon de ordine și funcționarii s-au purtat decent cu ei. Și tot așa, lucruri normale acum, dar pe care NU le aveam cu 10 ani în urmă.
Știu ce veți zice, asta e normalitatea, trebuie să aspirăm la mai mult, vrem și noi să fie ca afară, și mai avem drum lung de mers, dacă rezistăm și nu fugim și noi de aici.
Vreau doar să zic că poate noi suntem prea încrâncenați aici, prea prinși cu problemele cotidiene, cu aspirația de a avea o țară ca afară rapid, nu mai avem răbdare, și de asta nu mai vedem cât de mult s-a schimbat totuși țara asta în bine … în timp.
Oare cine vede corect lucrurile, noi că suntem mereu aici și vrem să trăim mai bine sau cei care au fost plecați, și compară cum e țara acum față de 2007?
Nu stiu ce sa zic de topul ala. Costa Rica e pe locul 13, probabil l-au facut inainte de urganul de anul trecut, cand nu a mai ramas o bucata de scandura intreaga. Cred ca nici acum nu au curent in jumatate de tara.
Fericirea e în lucrurile mici Noni, au mai mult timp acum pentru conversații cu familia. 😀
Studiul a fost facut pe romanii din afara venitibin vacanta. Cum e domle bine? Bine domle