O chestie faină pe care am învățat-o, pentru a învinge procrastinarea, este că în zilele când nu ai chef de nimic nu trebuie să te apuci la prima oră de proiectele grele, de chestiile complexe care îți iau ore întregi, ci trebuie să începi cu ceva mic, o sarcină simplă de rezolvat în 3-4 minute, ca să îți intri în mână și să simți că ai început de undeva, că ai făcut ceva util. După aceea treci la ceva un pic mai greu, și tot așa, până când te-ai încălzit ca să ataci sarcinile cu adevărat importante. Ideal e să îți intri în ritm înainte de prânz, eu mereu am senzația că dimineața sunt cel mai productiv.
Pare simplu, dar adevărul e că mulți dintre noi frecăm menta 3-4 ore la muncă sau la firmă doar pentru că ceea ce avem de făcut e greu, complicat, și preferăm să amânăm momentul făcând orice altceva, până când chiar nu mai avem de ales.
Anul trecut am descoperit că beam prea multă cafea, uneori ajungeam la 3-4 căni pe zi. Nu cafeaua era problema principală, dar era și cu zahăr și cu lapte, deci caloriile se tot adunau. Nu mi-am propus să renunț pe loc la zahăr și lapte în cafea, ci să beau cel puțin o cafea normală pe zi. După câteva luni am urcat la două cafele, după jumătate de an la trei, acum m-am obișnuit să beau cafeaua simplă, cum zic și frații italieni că trebuie, dacă pun zahăr nu îi mai simt gustul. Dacă beți multe cafele încercați să le consumați până la ora 14:00, ca să dormiți noaptea.
Acum câțiva ani, înainte să apară fetele în #teamSescu, ne-am dat seama că deși aveam salarii bune pentru vremea aceea, noi nu puneam cam nimic deoparte și eram praf la educație financiară. Nu mi-am propus să economisesc 50% din venituri din prima lună, sau să ne cumpărăm un penthouse după 1 an, ci să punem deoparte măcar 100 de lei lunar, reducând cheltuielile inutile. După aceea 200 de lei pe lună, și tot așa. Încă nu am ajuns milionari, dar nici nu mai stăm cu stres pentru facturile lunare, avem un fond de urgență, viața e mai liniștită când știi că ai planificat un pic și pentru viitor.
Pe partea profesională am avut o perioadă când eram angajat și mă plafonam, că jobul era călduț, salariul bun și stresul relativ redus. Teoretic o mai puteam ține așa câțiva ani, practic trebuia să schimb ceva. Nu mi-am propus să devin cel mai bun în domeniul marketingului sau să îmi dublez salariul într-un an, dar am început să citesc noutățile din domeniu, câte 1 articol pe zi de pe bloguri și site-uri de specialitate. Am început să citesc câte o carte de specialitate pe lună. Să scriu pe blog mai mult despre marketing, să testez ceea ce citeam. Am început să aplic la joburi în industriile care mă interesau, să merg mai mult la evenimente de profil. După vreo 3 ani de zile am pornit Advertica, că știam deja la ce sunt bun și ce vreau.
Nu e un articol motivațional, nu e cu lecții profunde de viață, dar simt că mulți dintre noi avem mentalitatea aia negativă: totul e greu, toți sunt mai buni ca mine, ce aș vrea să fac e prea complicat, nu știu dacă pot să mă schimb, deci mai bine mă plâng și nu fac nimic, ca să nu îmi pară rău dacă o voi da în bară.
Schimbările mari încep cu lucrurile mici, dar trebuie să începeți de undeva. Voi ați început să schimbați un lucru de care nu sunteți mulțumiți?
“The man who moves a mountain begins by carrying away small stones.” — Confucius
