Sunt tot mai multe mărturii ale ucrainienilor care s-au refugiat în România și au fost surprinși de prietenia și deschiderea cu care au fost întâmpinați de români. Sincer și eu am fost surprins un pic, mă așteptam ca societatea să reacționeze pozitiv, dar mobilizarea a fost peste așteptări, semn că am evoluat și noi ca societate.
Dar cel mai bine îți dai seama că România a evoluat când îți spun asta chhiar și străinii care ne-au cunoscut încă de pe vremea când noi eram cei care aveam nevoie de ajutoare umanitare. Citisem un articol pe tema asta mai demult, nu mai știam unde, acum l-am găsit.
Norvegian impresionat de evoluţia societăţii: „Aceeaşi Românie care depindea de ajutorul umanitar de pe continent este acum în scaunul şoferului“.
„În 2001, am avut norocul să fac parte dintr-un grup care a călătorit din Norvegia în România cu un autobuz plin cu ajutoare umanitare; haine, încălțăminte, mobilier, rechizite școlare și echipamente medicale. Trecuseră aproape 12 ani de la căderea comunismului, România nu făcea parte din UE, nici NATO…
…Ei bine, în timp ce toată Europa se cutremură de neîncredere, am văzut în această săptămână cele mai bune semne de până acum – ale unei Românii care și-a revenit din frământările de altădată: aceeași România care în urmă cu câteva decenii depindea de ajutorul umanitar de pe continent este brusc în scaunul şoferului. Cu peste 600 km de frontieră comună cu Ucraina, România a mobilizat ajutor în toată țara.
Când vreți să vă plângeți de România, așa cum e ea acum, că nu e totul roz, evident, amintiți-vă unde eram cu 20 de ani în urmă.
Noi eram cei care aveam nevoie de ajutor, eram un fel de refugiați în propria țară, și între timp am ajuns la nivelul în care suntem dispuși să îi ajutăm pe alții. Nu pentru că trebuie, nu pentru că suntem obligați, ci pentru că e lucrul corect de făcut în situația actuală, când vecinii noștri sunt atacați în propria lor țară. Dacă se întâmpla războiul ăsta nenorocit cu 20 de ani în urmă, cu siguranță societatea românească ar fi reacționat altfel.
Practic, au ajuns și românii în partea de sus a Piramidei lui Maslow. E de bine, și dacă faceți bine, felicitările mele.
Păi în logic că ne-am schimbat.Generațiile de , Oameni Noi, scoși de Ceașcă s-au cărat pe lumea cealaltă și a cam dispărut miserupismul ,nesimțirea și nepăsarea din societatea românească.
Nu tot, dar e alt aer.
Îmi pare rău dar nu sunt de acord, nici înainte și nici după ce a reconfirmat Tudor, citindu-te primul cronologic.
https://tudorblog.ro/2022/03/20/prioritati-in-social-media/
Chestia asta cu refugiații se încadrează, mai mult sau mai puțin, la categoria de „victorii mici”.
Nu faci o țară din victorii mici, așa cum portretizează (la timpul prezent) materia istorică paraceaușistă din învățământ.
Tudor se referă mai ales la conducători, la politicieni, și sunt de acord cu el, acolo în continuare mai avem mult de lucru, deși dacă comparăm cu politicienii de acum 20 de ani suntem un pic mai bine.
Eu mă refer mai ales la societate, care s-a schimbat mult. Cum zicea și el la final:
Închei spunând că România nu este ce vedeți la televizor. Nu este chestia aia prezentată în presă, cu politicieni corupți, șpăgari, cu afaceriști de carton ce dau tunuri și țepe. România este țara celor care imediat au sărit în ajutorul refugiaților ucraineni, primindu-i în case chiar dacă știau că nu vor primi niciun ajutor de la autorități. Oameni care au simțit durerea celorlalți și care s-au activat, ajutând fiecare cu ce poate.
[…] Ușor ușor se trezește românul că neutralitatea pe care o latră Simion și restul de aur-iști este de fapt ieșirea din UE și din NATO și, practic, punerea țării la discreția nebunului de la est. Și parcă nu mai este așa de rău în UE, că ne place să călătorim liberi, să știm că, teoretic, suntem protejați de nato și asta îi dă de gândit rusului înainte să atace, plus că suntem la ani lumină mai evoluați decât acum 20 de ani. […]