Nu râdeți, că deja se fac studii pe tema asta, prin unele țări deja dependența de smartphone e ceva luat foarte în serios. Un studiu făcut recent pe 276 de persoane despre utilizarea smartphone-ului atunci când suntem înconjurați de oameni a concluzionat că cei care fac asta stau prost cu stima de sine, suferă de FOMO (teama de a nu rata ceva important), și sunt dependenți de internet și smartphone.
A group of 276 participants took several questionnaires that measured their experiences of phubbing and being phubbed, as well as scales for internet addiction, smartphone addiction, self-control, and fear of missing out. These all bore out in the expected ways; the people most likely to be glued to a screen while surrounded by friends were low in self-control, high in FOMO, and higher on the scales for internet and smartphone addiction. (It’s still questionable whether one can really be “addicted” to the internet, but these scales basically measure whether a person uses it compulsively, and whether it interferes with their life.)
The most interesting thing this study found was that people who reported phubbing more often were also more likely to be phubbed themselves. The authors, from the University of Kent, suggest several possible reasons for this. One is a simple retaliation—if you’re trying to talk to someone, and they’re on their phone, well, two can play at that game.
Ignoring People for Phones Is the New Normal.
Eu știu că sunt dependent de internet, fără el probabil ar trebui să mă apuc de agricultură sau ceva mai apropiat de natură, dar fac tot posibilul ca atunci când sunt la masă cu un grup de persoane, sau la o petrecere, adunare etc, să las joc telefonul și să fac conversație. Voi?
Nu râd. Mie mi se pare chiar aiurea, dacă nu trist, să ieși cu prietenii dar să vă ignorați total, pentru că e mai important să holbezi ochii pe facebook. Și stai, că am văzut cazuri de genul chiar duminica la restaurant, adunată toată familia, picii cu nasucu în tabletă, fiecare cu tableta lui, normal, părinții cu nasul în telefon. Nimeni nu își vorbea.
Alt ”caz” cu o fetiță de 4-5 ani care făcea crize de isterie că nu mai avea baterie nici la Iphone nici la tabletă și că ea nu poate să stea fără (eram în tren și după 6 ore de butonat ea suferea că nu s-a jucat suficient pe tabletă).
Am mai spus asta și la Zoso la ceva articol asemănător și bineînțeles că mi-au sărit unii în cap că sunt o romantică înapoiată, că nu mă adaptez societății și cum m-au mai făcut, dar nu îmi pasă de astfel de păreri. Ce să zic, suferă probabil de FOMO :))
Chiar mă bucur că mai există oameni ca tine și ca mine, așa înapoiați, și aleg să lase jos telefonul și să poarte o conversație normală.
Încerc, poate nu îmi iese tot timpul.:D