Citeam niște articole legate de evoluția mentalității consumatorilor pe glob în perioada crizei și mi-a atras atenția o idee pe care o putem observa și în România.
Oamenii (majoritatea lor) nu se mai raportează acum la cei care au mai mult ca ei, ci se raportează la cei care au mai puțin. Peste tot auzim despre oameni care și-au pierdut casele, joburile, persoane care au fost nevoite să renunțe la stilul lor de viață datorită problemelor economice. Și ne bucurăm că nu suntem în locul lor, ne bucurăm că o ducem mai bine ca ei.
Vedeți voi, până în 2008 economia duduia, consumul creștea de la o zi la alta, și toți își doreau să aibă mai mult. Dacă vedeau că vecinul își ia o mașină de teren își luau și ei una. Dacă vărul își cumpăra vilă cu piscină își luau și ei una. Dacă colega de serviciu mergea în Bora Bora în vacanță făceau un credit și plecau și ei.
Peste tot se făceau prognoze optimiste, când vroiai să faci un credit luai în calcul faptul că salariul îți va crește, că vei fi promovat, că vei avea mai mulți bani. Totul era roz, salariile creșteau, consumul creștea, deci era logic să ne uităm la cei din jurul nostru, să ne dorim ceea ce aveau și ei. Și a venit criza, când totul s-a schimbat, când lumea a început să revină cu picioarele pe pâmânt.
Atunci când vezi cum în jurul tău prietenii, rudele, cunoștințele rămân fără casă sau fără job, nu mai au stabilitate financiară și sunt nevoite să facă sacrificii pentru traiul zilnic e normal să îți schimbi valorile și să te bucuri de ceea ce ai. Dacă ai un loc unde să dormi, dacă familia ta are ce mânca și dacă știi că primești lunar suficienți bani pentru treaba pe care o faci ești mulțumit, deoarece ești conștient că mulți o duc mult mai rău decât tine.
Eu cel puțin sunt mulțumit că nu am de plătit rate la bănci pentru casă, familia e sănătoasă, nu trebuie să mă trezesc dimineața cu grija zilei de mâine și câștig bani făcând ceea ce îmi place. Normal că mi-aș dori mai multe, dar raportat la cum o duc cei mai mulți dintre români sunt mulțumit. Am muncit, am avut grijă să nu iau decizii stupide, nu am cheltuit niciodată bani inutil și am încercat să pun ceva deoparte și pentru viitor, nu am trăit doar clipa.
Înainte de criză lumea își compara viața cu cei care aveau mai mult și se gândeau cum să ajungă și ei acolo. De aceea brandurile de lux raportau creșteri ale vânzărilor. Acum lumea își compară viața cu cei care au mai puțin și încearcă să nu ajungă în aceeași situație, să nu se trezească fără casă, fără venituri și cu un viitor incert.
Nu brandurile de lux cresc acum, ci brandurile sigure, cele care oferă consumatorilor senzația că au făcut o afacere bună, best bang for the buck, cum ar spune americanii. Asta nu înseamnă neapărat cel mai ieftin preț, ci cel mai sigur brand, produs, brandul care oferă cele mai multe garanții. Comsum se face în continuare, doar că oamenii sunt mai atenți pe ce produse se duc bani lor.
Nu am o concluzie clară, dar e surprinzător cât de mult se poate schimba mentalitatea oamenilor în 3-4 ani și cum se modifică obiceiurile de consum.
La voi cum e, vă simțiți mai norocoși ca cei din jur?
Marius eu zic ca este un ciclu cam de 4-5ani. In RO a mai fost o criza urmata de explozie si in ’90 si in 2000. Ciclul de acum v-a evolua mai incet…dar zic ca in 4-5ani, iar se vor da credite cu buletinu’ 😉 si apartamente la 200k euro :(….sau poate nu.
Depinde acum și cât de repede uită lumea. Nu cred că boom-ul economic va reveni prea repede, iar cei care s-au fript acum cu creditele nu vor mai risca. Poate peste 10 ani vom vedea situații similare.
Poate ca asta tine si de echilibrul fiecaruia. Trebuie sa ai o doza de intelepciune ca sa poti invata si din greselile altora. Cand va fi din nou boom cred ca riscurile asumate vor fi putin diferite – oamenii isi vor dori sa faca altfel de achitizii. Iar creditele pentru casa si masina nu au cum sa dispara atat timp cat exista principiul “sa stau in casa mea”, “sa platesc rate la casa mea in loc de chirie” etc.
Dar, cred ca ai dreptate si ca foarte multi oameni s-au speriat auzind povesti cu oameni ramasi fara case sau cu oameni care si-au luat viata de teama creditorilor si dorinta de consum fara acoperire s-a potolit vizibil in ultimii ani.
Norocosi sau fericiti?
“Toată lumea ştie că datele esenţiale ale fericirii (şase în opinia autorilor, enumerate în penultimul capitol al cărţii, le voi înşira imediat) nu pot fi cumpărate cu bani. La fel, toată lumea ştie că, dacă eşti sărac lipit, ai şanse mici să fii fericit, fie şi pentru că imposibilitatea asigurării nevoilor de bază generează vulnerabiliate şi anxietate, frustrare şi umilinţă. De asemenea, toată lumea ştie că, pînă la un anumit nivel al veniturilor, există o oarecare corespondenţă între nivelul de trai şi fericire, după care nu mai există. În economie, asta se cheamă paradoxul Easterlin, după numele celui care, prin anii ’70, a demonstrat că în ţările industrializate, avansate ca nivel de trai, de la un moment dat încolo îmbunătăţirile standardului de viaţă nu mai au nici o influenţă asupra stării de fericire a cetăţenilor.”
http://dilemaveche.ro/sectiune/ce-lume-traim/articol/chestia-fericirii
Mersi pentru completări Bogdan. Știam și eu de faza cu nivelul veniturilor, am impresia că la americani era pe la 65.000 de dolari/pe an, prin 2007. Ar fi interesant de aflat nivelul veniturilor de la care fericirea nu mai e influențată la români, nu am găsit studii pe tema asta.