Când au apărut zvonurile că Statul vrea să mai șifoneze niște bani relansând celebrul festival inutil Cerbul de Aur îmi mai spuneau unii: dar poate că e o idee bună, să promovăm muzica românească de calitate, artiștii români bla bla. Între timp a apărut afișul, și situația e clară, liber la furat.
Etichetă banner
Ce rată de clic poate avea o reclamă goală? 0.08%.

Testele au avut loc anul trecut, dar abia acum am aflat și eu de experimentul de mai jos. Pe scurt, în cadrul unei campanii experimentale, au fost create șase reclame goale, adică spațiu gol, fără nici un mesaj. Cât a fost CTR-ul în cadrul campaniei? 0,08%, iar jumătate dintre cei care au făcut clic, adică 0,04% au recunoscut că au făcut clic pe bannerul gol din greșeală, cealaltă jumătate din curiozitate.
Cum gândește un blogger incepator

Articolul l-am găsit prin Drafts când făceam curățenie, cred că e din 2009, am și uitat de el. Ori îl ștergeam ori îl publicam acum :). Nu zic că toți bloggerii care își deschid un blog nou gândesc astfel, dar cred că veți recunoaște câteva idei care se repetă, teme care se reiau din când în când prin blogosferă:
- Eu scriu mult mai bine decât bloggerii ăia celebrii, doar ca ei au avut noroc, au început mai demult când nu era concurența așa de puternică.
- Ce injositor, cum adica să primesc bani ca sa pun bannere, linkuri sau să scriu articole despre un produs? Eu nu voi scrie niciodată pe bani, eu scriu pentru mine si pentru a instaura pacea in univers.
- Bloggerii mari se cunosc între ei, își pun linkuri reciproc, se acoperă când fac măgării și îi iau la misto pe cei care își deschid un blog acum. Mda, sunt antipatici.
- Ghita și Ion, prietenii mei din blogosferă, scriu la fel de bine ca mine pe blogurile lor, de aia nu au nici ei cititori. Suntem victimele unei conspiratii bloggeristice, nu înțeleg de ce nu ne citește nimeni.
- Nu trebuie să scriu corect gramatical pentru a fi un blogger bun. Dacă greșesc voi invoca licența poetică, voi spune că am vrut să realizez o figură de stil.
- Nu trebuie să pun link sau să citez sursa, oricum nimeni nu își va da seama că textul ăsta nu e scris de mine.
- Cum adică, să dau bani pe domeniu propriu, pe o temă personalizată, pe un logo? Mai bine stau pe Blogspot că e moca și desenez eu ceva frumos în Paint.
- Dacă pe mine mă interesează subiectul ăsta sigur îi va interesa și pe alții. Ia să scriu eu despre ce am mâncat la prânz.
- O să îmi fac un blog anonim, sigur nu mă va descoperi nimeni.
Completări?
Viitorul suna bine cu PSD?
Nu am eu prea multă tangență cu politica, dar când văd bannere de genul ăsta mă apucă râsul. Chiar PSD-ul să sugereze că înscrierea în partidul lor e benefică pentru viitor mi se pare forțat.
Cred că cei din filiala PSD Bacău vroiau să atragă tinerii de partea lor prin sloganul de pe banner, dar în final au atras doar râsetele lor.
Greșlile de txt atrag atenția
Hai că v-am atras atenția și eu, nu? Uite măi, Marius a greșit titlul articolului, ce prost. Nu chiar, cât timp greșeala din titlu v-a scos din starea obișnuită, v-a făcut să dați clic.
Ieri citeam presa online. De regulă ignor reclamele de pe site-uri, știți cum se spune că ochiul uman e antrenat să ocolească anumite zone. Numai că bannerul de mai jos, urât, cu greșeli gramaticale și culori aiurea, mi-a atras atenția, tocmai pentru că era urât și avea greșeli gramaticale în titlu.
E o idee foarte deșteaptă să te folosești de greșelile gramaticale și de un design atât de urât încât iese din tipare pentru a atrage atenția. Dacă era același banner scris corect, cu niște culori complementare și atractive, cu siguranță treceam peste el fără să îl remarc.
Numai zic, uneori nu e nevoie să faci chestii extraordinare pentru a atrage atenția, e suficient să ieși puțin din tipare, să încalci regulile, să mergi contra curentului, să te diferențiezi de ceilalți.
Mini manechinul de azi, specialistul în imagine de mâine
În plimbările mele prin cartier am văzut și bannerul de mai jos, agățat pe un balcon, într-un parc unde nu întâmplător se plimbă mulți părinți cu ai lor copiii, mai ales seara.
Intrebare: chiar există părinți care își trimit copiii la școala de pregătire pentru înalta societate? De ce? Mă refer la părinți cu copiii normali, nu regi și prințese.
P.S: mi-a plăcut sloganul de pe banner, am râs singur vreo 5 minute.
Poziționarea Mobexpert
Știu că sloganul nu e original (cred că își are originile în Ești special, la fel ca toți ceilalți), dar mi-a plăcut cum arăta pe banner, împreună cu imaginile unor oameni normali, în loc de fotomodele.
Cum ar veni, mobilă pentru oameni normali, ca mine și ca tine.