S-au înmulțit și pe la noi discuțiile despre bullying sau hărțuire, dacă vreți varianta românească. Sunt și ședințe prin școli, o mulțime de articole online, iar recomandări despre cum ne putem ajuta copiii găsim cam peste tot.

Ce am remarcat de obicei este că părinții cred că problema principală este ca ai lor copii să nu fie hărțuiți, dar niciodată nu se gândesc că și copilul lor poate fi un agresor, chiar și fără intenție. Știți cum e, să faci rău e ușor, e mai greu să faci bine.

Noi le-am explicat fetelor cea mai simplă variantă, să nu le faci altor copii lucruri care nu ți-ar place ție, și nici să nu le spui cuvinte pe care nu ți-ar place să ne auzi. De aici se poate continua discuția în multe direcții. Ce am mai remarcat este că părinții discută cu copiii mai ales despre ce fac la ore, dar sunt mai puțin atenți la ce fac odraslele lor online sau în timpul liber, lucruri și mai importante pentru educația lor informală.

Adevărul este că de multe ori copiii cred că e amuzant să îi pună cuiva o poreclă sau să facă glume pe seama lui, ori să facă mișto prin grupurile de chat, din dorința de a se integra într-un grup, dar nu se pun în situația copilului respectiv, de asta e important ca și părinții să le explice copiilor niște reguli de bun simț. Desigur, dacă și ei le știu, că și unii părinți ar avea multe de învățat pe tema asta.