fbpx
Etichetă

cariera

Navigare

E o discuție pe net despre Cine mă mai angajează la 45 de ani?, sunt multe nuanțe la mijloc, în funcție de experiența profesională și educația celor care își dau cu părerea. Și eu am senzația că multe persoane se plafonează în jurul vârstei de 30 de ani, sau ajung într-un job călduț, unde câștigă suficient de bine fără a fi stresați foarte tare, și se mulțumesc cu ce au. Asta nu e neapărat un lucru rău, știți cum se zice, cu cât gândești mai mult cu atât ești mai nefericit.

Problema e alta: anii trec, tehnologiile se schimbă, lupii tineri vin din urmă dornici de afirmare, dispuși să lucreze mai mult ca tine, uneori pe mai puțini bani, și te trezești pe la 45-50 de ani că îți mulțumește șeful pentru serviciile tale, dar firma a cumpărat noul software PCG2943 care face fix ce făceai tu, dar cu 10% din cheltuieli.

Eu am învățat de mic că atunci când îți faci munca trebuie să o faci cum trebuie, indiferent dacă îți place sau nu. De asta nu înțeleg cum de unii cer o mulțime de bani pentru a presta niște servicii, dar le fac în bătaie de joc, fără să le pese. Sau cum unii își fac jobul în scârbă, doar ca să ia salariul.

Ok, lucrezi într-un magazin și treaba ta e să pui produsele pe raft. Job nasol, dar plătește facturile. Dacă tu îți bagi picioarele și nu pui produsele pe raft cum trebuie, crezi că peste 20 de ani ai șanse să ajungi managerul companiei ce deține magazinele respective? Nu prea, pentru că viziunea ta asupra muncii e greșită din start, te crezi superior jobului tău și îl faci prost. În loc să îl vezi ca o oportunitate, un pas necesar, tu îl vezi ca pe un obstacol.

Cred că avem o problemă legată de ce este succesul și cum ar trebui să îl obținem, pentru că dacă ne uităm la televizor sau citim articole despre antreprenori pe internet ni se vinde subtil ideea că o mulțime de oameni au succes peste noapte, fără prea multă muncă. Ei pot, sigur poți și tu să ai succes, nu? Realitatea știm cu toții că nu e asta, o dai de multe ori în bară până îți iese ceva, dar se vorbește prea puțin despre eșecuri, despre cei care au încercat și au căzut. Și cred că asta îi afectează mai ales tinerii care se pregătesc acum să intre în câmpul muncii, deoarece își încep viața cu așteptări greșite. Vor salarii mari, vor viața bună, dar nu sunt pregătiți să tragă pentru ele.

Citeam un articol fain scris de Vlad despre schimbările de carieră care apar de-a lungul vieții și mi-am dat seama că deși cei mai în vârstă știu chestia asta, că vom schimba multe cariere, joburi și pasiuni, în continuare ni se vinde iluzia unui plan, există așteptări mari, cei din jurul tău vor ca la 20 de ani să ai totul stabilit, să știi ce vrei de la viață. Și e greșit.