A ajuns și la mine studiul realizat de Starcom Romania despre obiceiurile de consum ale românilor în 2017. Câteva detalii interesante mai jos, dar vă recomand tot studiul pentru o incursiune în mintea și viața celor din jurul nostru:
Încrederea în reclame. Oare în ce tipuri de advertising mai cred oamenii, dacă toți se uită la spoturile de la televizor și dau din cap?
Mi-au atras atenția rezultalte unui studiu realizat de Nielsen la începutul lui 2013 la nivel mondial ( 29,000 persoane în 58 de țări) asupra tipurilor de reclamă în care au încredere consumatorii. Pe primul loc sunt recomandările prietenilor, pe locul al doilea site-urile brandurilor și pe locul 3 recenziile de produse postate online. Deși televiziunea încă stă bine în top, advertisingul online câștigă teren.
În România nu cred că hypermarketurile fac analize ample pentru a determina și influența comportamentul clienților, majoritatea se mulțumesc să distribuie aceleași reviste cu ofertele promoționale tuturor clienților. Sunt puține hypermarketurile care au o evidență a clienților, cele care știu exact ce vârstă au clienții lor, ce venituri, istoricul cumpărăturilor etc. Metro și Selgros știu că fac asta, deoarece se adresează firmelor.
Dacă ne uităm puțin în afară însă ne putem da seama că lucrurile se vor schimba, pe viitor vom fi asaltați cu broșuri, pliante și cupoane de reducere bazate pe istoricul cumpărăturilor deja efectuate. Vom cumpăra de 3 ori câte un bax de bere și ne vom trezi în cutia poștală cu un cupon de 10% reducere pentru berea preferată de la hypermarketul unde ne facem cumpărăturile de obicei. Pare SF, dar articolul How Companies Learn Your Secrets ne arată că aceste lucruri deja se întâmplă.
Folosind formule matematice complexe și o analiză atentă a cumpărăturilor efectuate de clienții fideli magazinele Target pot anticipa nevoile clienților, influențând decizia lor de cumpărare.
About a year after Pole created his pregnancy-prediction model, a man walked into a Target outside Minneapolis and demanded to see the manager. He was clutching coupons that had been sent to his daughter, and he was angry, according to an employee who participated in the conversation.
“My daughter got this in the mail!” he said. “She’s still in high school, and you’re sending her coupons for baby clothes and cribs? Are you trying to encourage her to get pregnant?”
The manager didn’t have any idea what the man was talking about. He looked at the mailer. Sure enough, it was addressed to the man’s daughter and contained advertisements for maternity clothing, nursery furniture and pictures of smiling infants. The manager apologized and then called a few days later to apologize again.
On the phone, though, the father was somewhat abashed. “I had a talk with my daughter,” he said. “It turns out there’s been some activities in my house I haven’t been completely aware of. She’s due in August. I owe you an apology.”
Articolul e destul de lung, dar dacă sunteți pasionați de comportamentul consumatorilor și cum poate fi influențată decizia de cumpărare sunt sigur că îl veți citi.
Aveți o companie și nu știți de ce tot mai mulți fani vă dau Unlike pe Facebook, Unfollow pe Twitter sau se dezabonează de la newsletterele pe care le trimiteți? Problema asta apare pentru că multe branduri intră în social media cu impresia că e doar un alt mediu unde pot transmite mesaje publicitare, când în realitate social media e de fapt despre comunicarea în ambele sensuri, atât către consumatori cât și de la consumatori către brand.
Citeam niște articole legate de evoluția mentalității consumatorilor pe glob în perioada crizei și mi-a atras atenția o idee pe care o putem observa și în România.
Oamenii (majoritatea lor) nu se mai raportează acum la cei care au mai mult ca ei, ci se raportează la cei care au mai puțin. Peste tot auzim despre oameni care și-au pierdut casele, joburile, persoane care au fost nevoite să renunțe la stilul lor de viață datorită problemelor economice. Și ne bucurăm că nu suntem în locul lor, ne bucurăm că o ducem mai bine ca ei.
Vedeți voi, până în 2008 economia duduia, consumul creștea de la o zi la alta, și toți își doreau să aibă mai mult. Dacă vedeau că vecinul își ia o mașină de teren își luau și ei una. Dacă vărul își cumpăra vilă cu piscină își luau și ei una. Dacă colega de serviciu mergea în Bora Bora în vacanță făceau un credit și plecau și ei.
Peste tot se făceau prognoze optimiste, când vroiai să faci un credit luai în calcul faptul că salariul îți va crește, că vei fi promovat, că vei avea mai mulți bani. Totul era roz, salariile creșteau, consumul creștea, deci era logic să ne uităm la cei din jurul nostru, să ne dorim ceea ce aveau și ei. Și a venit criza, când totul s-a schimbat, când lumea a început să revină cu picioarele pe pâmânt.
Atunci când vezi cum în jurul tău prietenii, rudele, cunoștințele rămân fără casă sau fără job, nu mai au stabilitate financiară și sunt nevoite să facă sacrificii pentru traiul zilnic e normal să îți schimbi valorile și să te bucuri de ceea ce ai. Dacă ai un loc unde să dormi, dacă familia ta are ce mânca și dacă știi că primești lunar suficienți bani pentru treaba pe care o faci ești mulțumit, deoarece ești conștient că mulți o duc mult mai rău decât tine.
Eu cel puțin sunt mulțumit că nu am de plătit rate la bănci pentru casă, familia e sănătoasă, nu trebuie să mă trezesc dimineața cu grija zilei de mâine și câștig bani făcând ceea ce îmi place. Normal că mi-aș dori mai multe, dar raportat la cum o duc cei mai mulți dintre români sunt mulțumit. Am muncit, am avut grijă să nu iau decizii stupide, nu am cheltuit niciodată bani inutil și am încercat să pun ceva deoparte și pentru viitor, nu am trăit doar clipa.
Înainte de criză lumea își compara viața cu cei care aveau mai mult și se gândeau cum să ajungă și ei acolo. De aceea brandurile de lux raportau creșteri ale vânzărilor. Acum lumea își compară viața cu cei care au mai puțin și încearcă să nu ajungă în aceeași situație, să nu se trezească fără casă, fără venituri și cu un viitor incert.
Nu brandurile de lux cresc acum, ci brandurile sigure, cele care oferă consumatorilor senzația că au făcut o afacere bună, best bang for the buck, cum ar spune americanii. Asta nu înseamnă neapărat cel mai ieftin preț, ci cel mai sigur brand, produs, brandul care oferă cele mai multe garanții. Comsum se face în continuare, doar că oamenii sunt mai atenți pe ce produse se duc bani lor.
Nu am o concluzie clară, dar e surprinzător cât de mult se poate schimba mentalitatea oamenilor în 3-4 ani și cum se modifică obiceiurile de consum.
La voi cum e, vă simțiți mai norocoși ca cei din jur?
Unul din motivele pentru care lumea nu se mai uita la reclame sau le ignora complet este ca multe dintre ele au ajuns sa fie false, prezentand concepte si situatii care in viata reala nu exista, invocand nevoi pe care consumatorii nu le au.
De exemplu ma amuza multimea de reclame la diverse iaurturi, toate pretinzand ca iti asigura portia zilnica de sanatate, cand pe eticheta primele ingrediente sunt E-urile si stabilizatorii. Idem, reclamele la mezeluri, care sunt prezentate ca fiind necesare pentru o alimentatie echilibrata, desi nu exista mezel fara amidon de cartofi injectat in el. Sa mai zic si de ultimele reclame la Coca-Cola, care incearca sa convinga consumatorii de „nici o masa fara Coca-Cola”? Sa mai adaug si reclamele la creditele de tot felul care ne sunt prezentate ca solutia pentru o viata mai buna, cand toti cei care au un credit nu stiu cum sa scape mai repede de el?
Ati prins ideea, nu ne mai uitam la reclame pentru ca nu mai avem incredere in ele. Multe branduri au uitat sa se adreseze nevoilor reale ale consumatorilor, au uitat sa vorbeasca pe limba lor, au uitat sa se puna in pielea clientilor. O reclama buna trebuie sa prezinte o solutie la o nevoie reala: cumpara produsul meu pentru ca vei avea avantajul X.
Recunosc, e posibil ca eu sa exagerez, mai ales ca lucrez in domeniu. E posibil ca marea masa a consumatorilor inca sa fie influentati de reclame. Totusi, cred ca tot mai multi oameni se desteapta, si reclamele false, care nu sunt ancorate in realitate, au un efect tot mai redus asupra deciziei de cumparare a unui produs.
Pe tema asta va recomand si un microblog care parodiaza efectul reclamelor asupra consumatorilor, Things Real People Don’t Say About Advertising.
Voi de ce credeti ca nu mai au efect reclamele asupra noastra?