Parcă o ducem iar prea bine, nu?

Citeam articolul lui Radu despre cum a fost criza din 2008 și mă gândeam că parcă iar lumea o duce prea bine. Prețurile la imobiliare au luat-o din nou razna, lumea face credite pentru orice, cafenelele și restaurantele sunt mereu pline, văd prieteni care merg prin tot felul de vacanțe exotice, toți cheltuie de parcă sacul ar fi fără fund. Nu vreau să fiu cel care trage alarma, dar mă gândesc că tot consumul ăsta e artificial, nu am devenit brusc mai productivi, nu a explodat industria. Parcă iar ne distrăm pe datorie, nu? Citește tot →

Prostia aia cu „Hai să Consumăm doar produse romanesti” revine

În fiecare an, mai ales în apropierea zilei naționale a României, încep unii să agite spiritele cu diverse campanii legate de consumul exclusiv de produse românești, mai ales alimente. Zic ei că trebuie să sprijinim producătorii locali, să ajutăm economia națională etc. Mă scuzați că vă zic, dar orice om care știe cum funcționează un pic economia râde cu fundul de ideile astea. Citește tot →

China și economia de consum

Faptul că China e printre economiile cu cea mai rapidă dezvoltare nu mai e o necunoscută, în fond au ajuns să îi împrumute până și pe americani, nu? Sunt un fel de buricul pământului acum.

Citeam pe Forbes o analiză a cererii pentru bunurile de lux în China și am dat peste paragraful ăsta:

…there is an increased willingness for people who can’t afford luxury items to spend a disproportionate amount of their income on luxury. According to the report, 13 million upper-middle-class households (earning $15,000 to $30,000) are stretching their budgets to buy luxury watches, jewelry, handbags, shoes and clothing. This form of consumption represented 12% of Chinese luxury consumption in 2010, but is expected to reach 22% by 2015.

Bonus, mi-a plăcut și clasificarea consumatorilor de bunuri de lux, tot în același articol.

1. Core luxury buyers: Affluent households that spend 12 to 20% of their income on luxury goods per year ($20,000 to $60,000).

2. Luxury role models: Young and fashionable, most are self-employed or corporate executives living in Beijing or Shanghai. They buy to indulge themselves and seek to feel unique rather than show off their wealth.

3. Fashion fanatics: Middle class, typically in junior to mid-level positions; includes some housewives. They spend a disproportionate amount of income on luxury, and have a stronger “enjoy now” mindset, willing to buy on credit. They also exert a strong influence on other consumers, sharing their purchases and opinions in social circles and online.

4. Middle-class aspirants: Middle class living in Tier 2/3 cities. They are infrequent buyers of luxury products. Purchasing luxury goods makes them feel successful and fulfills aspirations of belonging in a higher social circle. They are also less knowledgeable about luxury brands and thus are more cautious spenders.

Nu-i așa că pare foarte cunoscută partea aia cu chinezii care se agită să își cumpere chestii de lux pe credit, chiar dacă nu și le permit? Îmi amintește de ce vedeam și la noi până în 2008. După aia a venit criza și românii s-au potolit. Întrebarea este ce îi va potoli pe chinezi. Oricum, e bine de băgat la cap. Cine nu învață din greșeli e condamnat să le repete, și tare mi-e frică de faptul că românii uită repede.