fbpx
Etichetă

filme

Navigare

La cât teasing i s-a făcut mă așteptam ca trailerul pentru The Matrix Resurrections să mă dea pe spate, să îmi setez în calendar data de 22 decembrie, să tai zilele cu X.

Din păcate nici Matrix nu mai e ce-a fost. M-aș fi bucurat să fie un origin story, cum au ajuns mașinile să subjuge oamenii, dar pare să fie aceeași poveste din primul Matrix, reîncălzită un pic.

Nostalgicii vor merge la cinema sau se vor uita pe HBO Max în amintirea vremurilor bune, tinerii de curiozitate, pentru că are multe scene cu bătaie. Totuși, cel puțin din trailer nu văd prea multe teme filozofice, dialoguri profunde, pare un film ușurel, făcut să nu te pună pe gânduri prea mult.

Mi-a plăcut Ricky Gervais cu Humanity pe Netflix, un stand-up comedy cu umor negru și observații acide despre vedete, moarte și oamenii care se iau prea în serios. Așa am ajuns să urmăresc After Life, când abia se lansase. Între timp a ajuns cel mai urmărit serial TV britanic, ambele sezoane apărute sunt pe Netfix, iar Ricky filmează zilele astea sezonul 3, care va fi și ultimul.

Vă recomand serialul dacă vreți umor britanic, glume seci dar și povești care te pun pe gânduri. După ce soția lui Tony moare pe neașteptate, tipul amabil și plin de viață se transformă într-o persoană antipatică, arțăgoasă, fără chef de viață, iar primele două sezoane ne arată evoluția lui și cum își regăsește sensul vieții. After Life e cu râs, cu plâns, cu drame, cu filozofie pe înțelesul tuturor, perfect pentru niște zile când vrei să stai în casă, dar fără siropoșenii cum suntem obișnuiți prin serialele americane. Dacă mai știți seriale similare lăsați un comentariu.

Mi-a plăcut Bob Odenkirk în rolul lui Saul Goodman din Breaking Bad, și după asta m-am uitat la tot prequelul Better Call Saul. Tipul joacă bine, intră în pielea personajului, te face să suferi sau să te bucuri alături de el. Când am văzut că scoate film de acțiune cu el în rolul principal l-am pus pe listă.

Nobody e un film ce seamănă cu cele un pic din seria John Wick, în fond filmele au același scenarist, Derek Kolstad. Totuși, filmul zic eu că prinde la cei mai în vârstă, peste 35-40 de ani, care apreciază muzica din anii 80, scenele de acțiune cu bătaie similare celor din anii 90 și o poveste care evoluează rapid, plus mult umor negru.

Filmul te ține în priză de la început la final, dar nu e un film profund, nu te pune mult să gândești, ești acolo și te bucuri de fiecare scenă, fiecare armă afișată, fiecare bătaie cu mafioții ruși.

Ar fi mișto să apară și o continuare, finalul lasă loc de una, pentru că nu am văzut aproape deloc povestea din spatele personajului principal.

Ziceam ieri că din fericire fetele au ajuns la vârsta când ne putem uita împreună la filme clasice, și chiar mă bucur că nu se mulțumesc cu ce le sugerează algoritmul Netflix sau ce prind pe la televizor.

Mă uitam pe topurile cu filme clasice din anii 80-90 recomandate pentru familii, dar nu pot să zic că mă dau pe spate. Până acum ne-am uitat la toată seria Back to the Future, le-a plăcut, și pregătesc încă o seară de cinematografie cu E.T. the Extra-Terrestrial.

Știam despre The Founder, filmul care prezintă începuturile McDonald’s, încă din ianuarie, dar abia zilele trecute m-a împins curiozitatea să îl văd și chiar merită. Michael Keaton face un rol de zile mari zic eu, iar filmul prezintă realistic istoria lanțului fast-food și felul în care Ray Kroc a preluat conceptul inovativ al fraților Richard McDonald și Maurice McDonald și l-a transformat în cea mai de succes franciză din domeniu.