Săptămâna trecută citeam via Vali un articol despre sistemul de învățământ finlandez și motivele pentru care el chiar dă rezultate, în comparație cu sistemul american de învățământ. Finlandezii încurajează lucrul în echipă, studiul în spații deschise, descoperirea pasiunilor, notele și examenele fiind mai puțin importante, cel puțin în clasele primare copiii nu sunt stresați de note și calificative. Revenind în România, cu sistemul actual nu ne putem lăuda prea mult, nu?

În ultimii ani au fost atâtea schimbări de miniștri, atâtea reforme și modificări încât toți au ajuns să se îndoiască de sistemul românesc de învățământ: elevi, studenți, părinți și profesori. Adăugăm pe lângă schimbări salariile mici din învățământul preuniversitar și ajungem la un tablou în care majoritatea profesorilor nu mai predau din pasiune, nu mai insuflă copiilor dorința de a învăța, de a descoperi, ci o fac doar din obligație și necesitate, iar copii merg la școală doar pentru că sunt obligați de părinți.

Nu o ducem prea bine și nici nu se văd semne de îmbunătățire. Nici statul nu se implică prea mult în îmbunătățirea sistemului, în fond mulți dar proști și creduli sună mult mai bine pentru politicieni decât mulți și inteligenți, nu?

Prin clasa a VII-a mi-am dat seama prima dată că ceva e greșit la sistem. Când vezi unii profesori cum vin la ore fără nici un chef, când tu știi uneori mai multe informații decât ei despre un subiect, când ești obligat să înveți o grămadă de teorie inutilă, care știi că nu îți va folosi în viață, îți dai seama că ar trebui să fie și o altă soluție. După aceea eu am mers pe varianta de mijloc. Nu am fost un elev sau un student de nota 10, am fost preocupat să învăț cât mai multe despre materiile de care eram pasionat, mulțumindu-mă să iau note de trecere la restul obiectelor de studiu. În final pot spune că m-am descurcat onorabil.

Soluția? Ar trebui să fie un sistem de învățământ care să încurajeze descoperirea pasiunilor fiecăruia, școli unde accentul să se pună pe motivarea elevilor, pe colaborare, nu pe sperierea lor.

Un manifest excelent despre cum ar trebui să fie sistemul de învățământ ideal a fost lansat recent de Seth Godin – Stop Stealing Dreams. Cartea poate fi descărcată și citită gratuit, iar dacă sunteți cât de cât interesați de subiect ar trebui să fie o lectură plăcută. Normal, el discută mai mult despre sistemul de învățământ american, dar soluțiile oferite ar putea fi aplicate oriunde.

Revenind la învățământul românesc, cum vi se pare sistemul actual? Eu sigur nu sunt prea încântat de ziua când copilul meu va avea primul contact cu el.