Avem orientări de stânga sau de dreapta? Suntem liberali sau socialiști? În România partidele oricum nu au nici o treabă cu ideologia declarată, am văzut mai multe măsuri de dreapta luate de PSD și mai multe măsuri de stânga luate de PNL, în goana după voturi și innteresele proprii, deci ignorați ce scrie în statutul partidelor, urmăriți ce fac efectiv reprezentanții lor când adoptă legi. Totuși, hai să vorbim un pic de oameni și ce convingeri avem noi în viață, și de ce le avem.

Teoria ne spune că mulți dintre tineri sunt socialiști la început pentru că nu înțeleg cum funcționează capitalismul, dar pe măsură ce încep să avanseze în carieră sau să își deschidă propriile firme devin fani ai capitalismului, se consideră liberali, deoarece văd că muncind te poți ridica, poți să îți crești nivelul de trai, deci e normal să ții cu liberalii, statul să nu se bage prea mult, să nu taxeze prea mult, ci să ajute firmele să crească.

După 45-50 de ani mulți își schimbă din nou convingerile și devin iar fani ai socialismului, mai ales dacă nu prea au avut noroc în viață și se uită cu invidie la vecinul Gigel care are trei mașini, în timp ce ei sunt îngropați în rate. Vorba aia, dacă ți-a mers rău în viață parcă ți-ai dori ca statul să taxeze mai mult companiile cele rele care fac profituri de miliarde, și să îți dea și ție pensie mai mare, un sistem de sănătate mai bun, tichete de vacanță, ajutoare sociale, din astea.

Și niște definiții preluate și adaptate un pic, ca să fie cât mai ușor de înțeles:

socialism – concepție social-politică cu privire la construirea unei societăţi bazate pe egalitate şi dreptate socială, lipsită de exploatare.

liberalism – doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc.

capitalism – un sistem economic care implică proprietatea privată asupra mijloacelor de producție, distribuției mărfurilor și structurii generale a întreprinderilor. Motivul de profit, prin succes, este un factor-cheie într-o societate capitalistă în care milioane de întreprinderi trebuie să concureze împotriva unii pentru a supraviețui.

libertarianism – ăsta e un curent mai nou – liberalism politic și economic integral, care presupune maximizarea dreptului individului și minimizarea rolului statului. În materie de economie, libertarienii doresc intervenții cât mai reduse din partea statului; un exemplu ar fi eliminarea finanțării asigurărilor sociale prin impozite. Unii sustin ca orice formă de impozitare este, prin definiție, o preluare coercitivă a bunurilor altora și, prin urmare, constituie o agresiune și nu ar trebui normativ să existe.

În realitate, majoritatea țărilor din Europa au sisteme mixte, cu unele mai aproape de capitalism și altele mai aproape de socialism. Socialismul nu are neapărat legătură cu comunismul, deși comunismul ca ideologie folosește multe elemente socialiste. Uitați-vă la China, care de fapt nu mai e comunism pur sânge, acolo avem un comunism cu tendințe capitaliste, zic eu, adaptat secolului în care trăim.

De exemplu Franța e percepută ca fiind o țară foarte socialistă, sindicatele acolo au putere mare de negociere și oamenii își cer frecvent drepturile, inclusiv în stradă, nu degeaba vedem mereu proteste la ei. Nu mai zic de țările nordice, unde firmele sunt taxate mult, idem cei cu salarii mari, dar oamenii au un nivel de trai mult mai bun, pentru că statul ia mult, dar și oferă multe servicii de calitate.

Americanii în schimb s-au dus mult pe ideea de capitalism sălbatic, exploatarea maximă a individului, de aceea acolo tinerii, Generația Z, resping puternic capitalismul și sunt fani ai socialismului. 70% dintre millenials ar vota cu socialiștii, iar 50% dintre millennials și 51% din Generația Z cred că e rău capitalismul. Și prin UK lucrurile stau cam la fel, poate ați auzit de Eat the Rich.

Nu a ajutat nici recesiunea din 2008 când vine vorba de percepția asupra capitalismului – oamenii au văzut că băncile au fost salvate de stat, iar persoanele obișnuite sunt cele care au suferit cel mai mult.

În România teoretic avem o țară capitalistă, cu multe accente socialiste și sechele comuniste de care încă ne chinuim să scăpăm. Nu zic că  accentele socialiste sunt un lucru rău, problema e că nu sunt aplicate cum trebuie. Degeaba ni se spune că plătim asigurări de sănătate, dacă nu ne putem face analizele fix când suntem bolnavi și avem nevoie de ele, sau încă ni se cere șpagă la operații. Degeaba plătim rovinietă, dacă drumurile sunt proaste. Degeaba plătim impozite, dacă trebuie să ne ducem copiii la meditații și școli private pentru că sistemul de educație e praf.

Feelingul meu este că România este o țară care nu te lasă să mori, dacă ai nevoie de serviciile publice, dar nici nu te ajută să trăiești prea bine, de asta ai nevoie și de asigurare privată de sănătate, medicații sau școli private, mașină cu 5 stele NCAP ca să nu mori cu zile pe drumurile patriei și așa mai departe. Da, taxele nu sunt cele mai mari din Europa, dar oare primim înapoi suficient pentru cât suntem taxați, sau jumătate din bani se fură, și de fapt problema e la stat, care nu e un manager competent al banilor noștri?

Nu știu care e varianta ideală de sistem socio-economic.

Cu siguranță nici prea mult socialism nu e bun, deoarece descurajează investițiile și investitorii, care știm că fac economia să se miște și aduc bani atât pentru ei cât și la buget, de unde vin toate beneficiile comune pe care le avem într-o țară, dar nici prea mult capitalism nu e bun, dacă ajungem la exploatarea oamenilor, salarii care nu ajung nici pentru a plăti chiria și utilitățile și folosirea stupidă a tuturor resurselor planetei, în goana după profit.

Să fie libertarianismul soluția magică? Nu cred, dar cu siguranță e nevoie de un echilibru.

Voi pe unde vă vedeți, fani socialism sau liberalism?