Prima parte a studiului Digitalizarea Europei ne induce în eroare zic eu, deoarece ne spune că 62% dintre orășenii intervievaţi ar fi dispuși să se mute la țară în următorii 1-2 ani. Sună interesant, nu? Am crede că românii abia așteaptă să crească animale, să se facă fermieri, să se întoarcă la o viață mai simplă, mai liniștită.
De fapt, titlul ar trebui să fie 62% dintre români ar fi dispuși să se mute la casă, dar cât mai aproape de oraș, cu internet prin fibră optică, spitale, școli de calitate și transport în comun. Practic, ei și-ar dori să fie ca la oraș, dar fără poluare, trafic și stres, ca la țară.
Condiția numărul unu pentru a locui la țară este o conexiune bună la internet: 69% dintre românii intervievați spun că aceasta este obligatorie, iar pentru 25% este de preferat.
80% dintre românii intervievaţi consideră apropierea de natură şi beneficiile sale pentru un stil de viaţă sănătos ca fiind cele mai mari câştiguri.
Alte așteptări: o infrastructură bună de servicii de sănătate, pe care 54% dintre românii intervievaţi o consideră esenţială, un transport public bun, considerat de 42% dintre români ca fiind obligatoriu. 46% dintre aceştia consideră că instituţiile bune de învăţământ sunt o condiţie esenţială.
Nu zic că unii dintre ei nu se vor muta, de fapt știu destui care au făcut schimbarea în ultimul an, dar în realitate cei de la oraș vor de fapt să se mute în zona metropolitană, unde să aibă acces la condițiile de trai bune din oraș dar seara să stea liniștiți pe terasă, la un grătar, cu un pahar de vin, admirând apusul, cu picioarele goale în iarbă. Aia e fantezia la care visăm cu toții, zic bine?
Realitatea nu e chiar așa de roză, că la casă vei avea mereu chestii de făcut, cine s-a mutat de ceva timp sau a crescut la țară știe. Chiar și pe 300-400 de metri pătrați, cât preferă orășenii să cumpere pentru casele lor, tot sunt lucruri de făcut:
- Gazonul trebuie plantat și tuns.
- Gardul trebuie întreținut.
- iarna trebuie curățată zăpada de pe alei, poate chiar și drumul de acces. Dacă există drumul, evident, dacă nu e cam trist.
- Dacă ai copii te trezești cu jumătate de oră sau o oră mai devreme ca în oraș, ca să îi duci la școală. Copiii iubesc trezitul la ora 6 dimineața, se știe.
- Seara bei paharul ăla de vin doar dacă nu trebuie să fi taximetristul de serviciu, sau dacă mai ai timp după ce ai terminat cu alte activități casnice.
- Îți trebuie minim 2 mașini în familie, mai ales dacă aveți și copii.
- Cheltuielile cu utilitățile sunt mai mari, adesea duble față de un apartament, oricât de bine ar fi izolată casa.
- Mereu e ceva de făcut, și vei avea nevoie de mai mult timp sau de mai mulți bani: o căsuță prin curte pentru scule și diverse, un sistem de irigat gazonul, o poartă electrică, un grătar sau un foișor, plantat niște copăcei, dat gardurile cu lac la 3-4 ani, din astea.
Și astea sunt în varianta ideală, în care ai asfalt, ai toate utilitățile, fix ca la bloc. Dacă nu ai gaz de exemplu nu e prea amuzant să tai toamna lemnele, sau să te trezești pe la 3 noaptea ca să pui pe foc, sau să îți cumperi un 4×4 ca să nu rămâi izolat când vin ploile sau ninge 2-3 zile.
Acestea fiind spuse, cred că mutatul la casă undeva aproape de oraș poate fi o schimbare inteligentă, dacă e făcută cu cap, dacă așteptările sunt corelate cu realitatea, dacă ai jobul și stilul de viață care să îți permită să te bucuri de casă, nu să muncești mereu doar pentru a ți-o permite sau a avea unde să dormi seara. Eu sper să reușesc să mai aștept un pic, vreo 10 ani așa.
Aici ar fi niște oportunități faine pentru localitățile din jurul orașelor mari, 10-15 kilometri maxim, dacă pe primari i-ar duce capul să se implice. Atragem investitori cu facilități, fără să le cerem șpagă, băgăm fibră optică, asfaltăm drumurile, aducem un doctor la dispensar, construim o școală cu dotări decente și profesori cu chef de muncă, în 5 ani de zile populația se dublează, că familiile tinere asta vor, să stea undeva aproape de oraș, dar la aer curat. Ăia de la Ciugud cum au reușit?
Voi unde ați vrea să locuiți, la oraș sau la „țară”?