fbpx
Etichetă

Neamt

Navigare

Dacă căutați cel mai scurt traseu pentru a ajunge la Cabana Dochia în Ceahlău și aveți o mașină cu garda la sol un pic mai înaltă vă recomand varianta prin Bicazul Ardelean – Curmătura Stanile – Cabana Dochia. Traseul este pe versantul sud vestic al masivului Ceahlău, teoretic e unul din cele mai lungi trasee, dar marele avantaj este că puteți merge cu mașina până la capătul drumului forestier ce urmărește pârâul Bistra Mica și trece prin Poiana Stănilelor.

Sunt 17 kilometri de traseu marcați cu bandă albastră pe fond alb, cam 10 kilometri pe drum forestier acceptabil până Schitul Sf Antonie, unde majoritatea lasă mașinile, și încă vreo 7 kilometri de mers pe jos prin pădure, diferența de altitudine de urcat pe jos fiind de 450 de metri, de la schit.

Noi am mers până la schit cu un Audi break, a fost ok pentru că am mers foarte încet, dar m-aș fi simțit un pic mai confortabil cu un SUV. În Iași aș fi putut închiria unul de la NOVA Rent A Car, care oferă inchirieri auto Iasi de la 16 euro pe zi.

Încă mi se pare fascinant faptul că dacă ești dispus să te trezești la 8 dimineața, în vreo 2-3 ore poți ajunge la Izvorul Muntelui din majoritatea orașelor din Moldova. La 10 intri în Parcul Național Ceahlău cu mașina, plătind 5 lei de persoană, și după 2 kilometri poți parca și urca pe munte. Traseul de la Izvorul Muntelui către Cabana Dochia e unul mediu, în 2 ore și un pic îl poți face lejer,…

Durăul e probabil cea mai faină stațiune din zona Moldovei, dacă vrei să îmbini urcatul pe munte cu relaxarea totală. Despre urcatul pe munte și atracțiile zonei am mai scris, weekendul trecut am dat o fugă cu prietenii doar pentru relaxare. Încă nu știu dacă să mă bucur sau să îmi pare rău că zona nu este foarte comercială. Probabil cu puțină promovare, niște drumuri mai bune și mai puțină implicare din partea Bisericii care controlează multe terenuri în zonă Durăul ar deveni mai atractivă ca Valea Prahovei, dar totuși, nu cred că mi-aș dori asta.

Dacă ajungeți prin zona Neamțului trebuie să vă opriți și la Barajul Bicaz, construit în 1960, eventual puteți face și o plimbare pe lacul de acumulare “Izvorul Muntelui”, cunoscut şi sub numele de “lacul Bicaz”, care este cel mai mare lac artificial amenajat pe râurile interioare din România.

Baajul are înălţimea de 127 metri şi este cel mai mare baraj de greutate de pe râurile interioare ale României, fiind depăşit de Porţile de Fier I, şi al treilea dintre cele mai înalte baraje din ţară. Este al 9-lea baraj de greutate, ca înălţime, din Europa. Ca fapt divers, Barajul de la Bicaz trebuia să se numească iniţial Vladimir Ilici Lenin.

Lucrurile au început să se așeze după #priNeamt. Au apărut sute, poate chiar mii de poze din județul Neamț pe Facebook, Twitter și Instagram, bloggerii și fotografii s-au distrat de minune, dovadă fiind faptul că și la o săptămână după eveniment încă își amintesc de el cu plăcere, iar acum încep să apară articolele serioase, cu detalii. Vedeți aici ultimele noutăți, sincer și eu sunt mirat de amploarea evenimentului și cât se discută despre el.

Totuși, am văzut că încă sunt persoane care întreabă asta: De ce ai aduna 60 de bloggeri și fotografi români, moldoveni și străini, pentru a îi plimba timp de aproape o săptămână printr-un județ din România, cale de 500 de kilometri? Cât de avantajos este pentru turismul din zonă?

Acuși se face o săptămână de când am revenit acasă, după o săptămână petrecută #priNeamt cu 60 de bloggeri și fotografi români și străini, porniți să descopere frumusețile județului cu același nume.

Nu știu ce a fost în capul organizatorilor de la Eventur, Alex și Toma, când s-au gândit ei că ar fi fain să facă și un traseu pe munte până la vârful Toaca din Ceahlău, cu bloggerii, dar tare bine au făcut.

Am văzut multe locuri faine prin Neamț, am scris despre ele, dar amintirile cele mai vii sunt de pe munte. Apusul și răsăritul deasupra norilor sunt chestii pe care nu le uiți prea ușor. Am plecat din Durău pe la 10 dimineața cu destinația finală Cabana Dochia, mă așteptam să fie un traseu lejer, iar lumea să nu se grăbească prea tare, pentru că deh, majoritatea erau bloggeri, și urma să avem multe locuri faine de fotografiat. Până la Cascada Duruitoarea a fost relativ ușor, nici nu am simțit cum a trecut timpul.