Lucrurile au început să se așeze după #priNeamt. Au apărut sute, poate chiar mii de poze din județul Neamț pe Facebook, Twitter și Instagram, bloggerii și fotografii s-au distrat de minune, dovadă fiind faptul că și la o săptămână după eveniment încă își amintesc de el cu plăcere, iar acum încep să apară articolele serioase, cu detalii. Vedeți aici ultimele noutăți, sincer și eu sunt mirat de amploarea evenimentului și cât se discută despre el.

Totuși, am văzut că încă sunt persoane care întreabă asta: De ce ai aduna 60 de bloggeri și fotografi români, moldoveni și străini, pentru a îi plimba timp de aproape o săptămână printr-un județ din România, cale de 500 de kilometri? Cât de avantajos este pentru turismul din zonă?

Acuși se face o săptămână de când am revenit acasă, după o săptămână petrecută #priNeamt cu 60 de bloggeri și fotografi români și străini, porniți să descopere frumusețile județului cu același nume.

Nu știu ce a fost în capul organizatorilor de la Eventur, Alex și Toma, când s-au gândit ei că ar fi fain să facă și un traseu pe munte până la vârful Toaca din Ceahlău, cu bloggerii, dar tare bine au făcut.

Am văzut multe locuri faine prin Neamț, am scris despre ele, dar amintirile cele mai vii sunt de pe munte. Apusul și răsăritul deasupra norilor sunt chestii pe care nu le uiți prea ușor. Am plecat din Durău pe la 10 dimineața cu destinația finală Cabana Dochia, mă așteptam să fie un traseu lejer, iar lumea să nu se grăbească prea tare, pentru că deh, majoritatea erau bloggeri, și urma să avem multe locuri faine de fotografiat. Până la Cascada Duruitoarea a fost relativ ușor, nici nu am simțit cum a trecut timpul.