Ce vremuri am ajuns, dacă și bogații se plâng că au crescut prea mult prețurile. 🙂
Am citit faza de mai jos la Sorin, pe scurt Brunello Cucinelli, un antreprenor și creator de modă italian, cunoscut și ca regele cașmirului, se plângea că a fost la un restaurant unde prețul de listă al unui vin era 2000 de euro, deși costul de producție era de 25 de euro, și nu se va mai întoarce acolo, pentru că valoarea adăugată nu era suficientă, dezechilibrul era prea mare între ce primea și ce plătea, chiar dacă el își permitea sticla aia de vin. Unele prețuri sunt absurde.
Și cred că are dreptate, trebuie să simți că primești suficientă valoare când plătești. La o scală normală, în Cipru am plătit și noi 20 de euro la un restaurant din port pentru un vin local, pe care l-am cumpărat a doua zi din supermarket cu 5 euro, dar eram la restaurant pe malul mării, servirea era ok, mâncarea bună, compania plăcută, deci 4x nu era exagerat.
Mai recent îmi spunea cineva că un șezlong pe o plajă din Mykonos a ajuns la 80 de euro, când eu ziceam că tot în Cipru prețul e fix același pe toate plajele publice, 2.5 euro. Presupun că acolo au crescut prețul pentru că încă sunt oameni care cred că primesc suficientă valoare pentru acei 80 de euro, și dacă le merge…
Problema asta cu creșterea exagerată a prețurilor e în multe domenii, nu doar la turism, în restaurante sau hoteluri.