Adresa: Şoseaua Focşani nr. 7, lângă staţia Petrom
Telefon: 0728.161.304
Nu m-aş fi gândit că aş putea găsi fotografii, asemănătoare celor pe care bunicii le au uitate în albume vechi, pe pereţii unui restaurant în care intră zilnic drumeţi de tot felul. Fotografii tipice anilor de la 1800 şi ceva, unele mai de la începuturile secolului, altele de la final. Dar iată că la Casa Veche din Râmnicu Sărat am descoperit o atmosferă plăcută, cu tablouri din poze vechi, din care puteai reconstitui poveşti de familie. Totuşi, e destul de ciudat dacă stai şi te uiţi foarte atent la ele, mai ales dacă ai văzut filmul „The Others”.
Deşi, documentându-mă despre local, am găsit lucruri nu prea plăcute, Casa Veche mi-a făcut o impresie bună. Mai ales că am mâncat unii dintre cei mai buni papanaşi gustaţi în ultima vreme şi servirea a fost rapidă şi foarte ok. Vroiam de ceva timp să intru aici, Casa e destul de pitită între o staţie de carburanţi Petrom şi o altă vilă, dar dacă eşti atent (şi înfometat) nu ai cum să o ratezi.
Preţurile sunt la nivel de restaurant de oraş (dacă pot să-l numesc aşa), nicidecum la nivel de restaurant de drum (adicătelea, din acelea cu meniuri de 15 lei – mănânci cât vrei). Cu toate acestea, să spunem că sunt acceptabile. Mai ales când vezi cât de mari sunt porţiile, cât de bine arată şi cât de repede te saturi din ele. Am încercat pomana porcului cu mămăliguţă, gustare caldă boierească şi paste quatro formaggi. Iar totul a culminat cu papanaşi cu smântână şi dulceaţă de afine. Mmm…
Revenind la realitate, şi la plecare, veni momentul în care, prin labirint (prin spatele instrumentelor, treci de bucătărie, mergi drept înainte, deschizi uşa, abia atunci vezi săgeata spre toaletă, faci stânga, treci de nişte canapele, mai mergi vreo 3 uşi, mai deschizi una şi gata!), ajungi la destinaţie şi constaţi că lucrurile sunt cât se poate de ok. Curat, totul la locul lor. Acum, nu ştiu dacă am fost printre primii clienţi la ora 11, dar lucrurile erau ok.
Senzaţia pe care o aveai printre atâtea obiecte de familie – facem abstracţie de televizorul dat pe ProTV sau playlist-ul de nuntă uitat în surdină – a rămas undeva întipărită şi cred că va fi cea care, alături de amintirea gusturilor papanaşilor, va decide dacă vom opri sau nu data viitoare acolo.