fbpx
Etichetă

Romania

Navigare

Pe un grup de Facebook format mai ales din antreprenori o agenție de plasare personal a pus anunțul de mai jos, prin care afirmă că aduc muncitori din Asia care muncesc 6 zile din 7. Nu au fitze, nu comentează, nu fac grevă. Mâ gândesc că ăsta e visul umed al multor patroni români, să aibă niște angajați plătiți cu salariul minim, care să muncească nonstop. Înțeleg că în multe domenii lipsește personalul, dar ce m-a speriat e faptul că din sutele de comentarii au fost foarte puține care au criticat felul în care e redactat anunțul, pe stilul nu vrea cineva niște sclavi ieftini? Majoritatea voiau detalii. Asta e trist.

Vești bune, Eurostat ne spune că iar suntem pe primul loc la ceva, 45,8% dintre români trăiesc în locuinţe supraaglomerate, față de media UE, care este de 17.2%. Ce nu spune ultimul studiu, dar este important, e că peste 95% dintre români au în proprietate o casă, moștenită, cumpărată cash sau pentru care plătesc rate, față de media UE, care e de 70%.

Dacă ne uităm prin vest, jumătate din germani stau în chirie. Cu alte cuvinte, poate că stăm noi mai înghesuiți, dar stăm în casele noastre.

A fost un pic de agitație în ultima perioadă prin magazinele online care vindeau PlayStation 5. Profitând de faptul că cererea e mare și stocurile sunt mici unele magazine au urcat mult prețul, vânzând consola la prețuri duble față de cel anunțat oficial. Evident că nu a comandat nimeni, dar internetul s-a umplut de comentarii, recenzii proaste și critici la adresa acelor magazine, din partea românilor cu mult timp liber, cum și-au permis ele să umfle prețurile așa de mult.

Și nu prea înțeleg toată revolta asta, în ideea în care consola nu e un produs de strictă necesitate, și nimeni nu a fost obligat să o cumpere la preț dublu, puteai să treci mai departe. Știți cum se zice, prost nu e cine cere…

Când am plecat de la ultima companie unde am lucrat, a durat câteva luni până să realizez că nu mai vreau să lucrez pentru alții, că vreau să îmi fac drumul meu. Primii 2 ani după ce am pornit Advertica cu Cristi nu au fost chiar ușori, dar în timp lucrurile au început să se miște, clienții să ne recomande altora, suntem ok.

Totuși, chiar și acum, după 9 ani de când sunt pe cont propriu, ai mei tot mă întreabă uneori cum e, dacă mă descurc, dacă am de treabă. O fac și pentru că țin la mine, dar și pentru că e greu să explic ceea ce fac, clienții ne dau bani ca să îi ajutăm să se promoveze pe internet, să vândă mai mult. Stau zilnic în fața calculatorului, e explicația simplă.

Noi ca societate am fost așa de mult timp obișnuiți cu ideea că trebuie să fim angajați pe undeva ca să ne fie bine, că trebuie să avem o meserie cunoscută, încât atunci când unul dintre noi renunță la jobul clasic e privit ciudat, chiar dacă în majoritatea cazurilor e mai fericit. Încă nu s-a schimbat mentalitatea asta.

Cineva observa foarte bine pe Twitter sau pe Facebook ieri că cei mai mari patrioți zilele astea nu sunt românii din țară, ci cei din diasporă. Unii zic că e un patriotism de fațadă, pe ideea că dacă erai patriot adevărat rămâneai aici și te zbăteai, nu plecai afară. Eu cred că e patriotism pe bune, deoarece majoritatea nu au plecat de plăcere, și românii din afară simt altfel țara, față de noi, cei care (încă) suntem aici.