Nici Facebook nu mai e ce-a fost, postările prietenilor sunt ascunse în timp ce feedul ne este inundat cu recomandări de articole stupide de la tot felul de pagini dubioase.
Nici Google nu mai funcționează cum trebuie, am ajuns să căutăm prin mai multe pagini de rezultate în speranța că vom descoperi informații relevante, pe lângă reclame și site-uri pline de spam.
Și nici măcar TikTok, aplicația care ne-a făcut dependenți de consumul de video (și probabil ne-a scăzut IQ-ul) nu mai funcționează la fel de bine ca în urmă cu câțiva ani, acum For You e plin de recomandări irelevante și reclame de la branduri care nu au tangență cu interesele noastre.
Dacă și voi vă plângeți de degradarea platformelor online să știți că există un termen pentru asta, enshittification. Citisem articolul ăsta încă de când apăruse, dar nu știu dacă l-am mai pus pe aici.
Pe scurt, la început toate platformele sunt utile pentru utilizatori obișnuiți, cu beneficii reale, deoarece vor să crească ca popularitate și cifre, pentru a atrage clienții business (hei, avem mulți utilizatori, putem să le vindem chestii) și a genera profit.
Când ajung să genereze profit, atât utilizatorii cât și afacerile sunt exploatate la maxim, interesele lor devenind irelevante, iar calitatea platformei scade. În opinia mea, platformele nu mor prea repede, de exemplu Facebook de ani de zile e tot mai slabă, dar încă rezistă. Totuși, popularitatea lor scade, iar când apar alternative mai bune publicul se mută acolo.
Here is how platforms die: first, they are good to their users; then they abuse their users to make things better for their business customers; finally, they abuse those business customers to claw back all the value for themselves. Then, they die.
I call this enshittification, and it is a seemingly inevitable consequence arising from the combination of the ease of changing how a platform allocates value, combined with the nature of a „two sided market,” where a platform sits between buyers and sellers, holding each hostage to the other, raking off an ever-larger share of the value that passes between them.
This shell-game with surpluses is what happened to Facebook. First, Facebook was good to you: it showed you the things the people you loved and cared about had to say. This created a kind of mutual hostage-taking: once a critical mass of people you cared about were on Facebook, it became effectively impossible to leave, because you’d have to convince all of them to leave too, and agree on where to go. You may love your friends, but half the time you can’t agree on what movie to see and where to go for dinner. Forget it.
Then, it started to cram your feed full of posts from accounts you didn’t follow. At first, it was media companies, who Facebook preferentially crammed down its users’ throats so that they would click on articles and send traffic to newspapers, magazines and blogs.
TikTok
Tiktok won’t just starve performers of the „free” attention by depreferencing them in the algorithm, it will actively punish them by failing to deliver their videos to the users who subscribed to them. After all, every time Tiktok shows you a video you asked to see, it loses a chance to show you a video it wants you to see, because your attention is a giant teddy-bear it can give away to a performer it is wooing.
…Even with that foundational understanding of enshittification, Google has been unable to resist its siren song. Today’s Google results are an increasingly useless morass of self-preferencing links to its own products, ads for products that aren’t good enough to float to the top of the list on its own, and parasitic SEO junk piggybacking on the former.
