Săptămâna asta am avut o intervenție chirurgicală pe care o tot amânam de vreo 2 ani, deși știam că trebuie să o fac. Ca orice bun contribuabil la bugetul de stat am vrut să o fac într-un spital de stat, să simt că beneficiez și eu de serviciile pentru care tot plătesc. Ultima dată când am fost internat în spital a fost cu 7 ani în urmă. Atunci parcă începea să se schimbe ceva în atitudinea personalului medical și calitatea serviciilor oferite, acum diferența mi s-a părut enormă.

Condițiile din spital au fost ok, era curățenie în saloane, erau lenjerii curate, erau medicamente, tot personalul s-a purtat frumos cu mine, cu explicații despre ce și cum fac, ce medicamente mi se dau, de ce se face procedura X sau Y. Am făcut chiar și glumițe, când situația o permitea, și atitudinea tuturor mi s-a părut profi. Până și mâncarea era acceptabilă, servită în caserole sterile.

Am fost tratat corect fără să mi se ceară nimic, deși cred că a contat și faptul că am știut cum să mă port, să zâmbesc, să încep cu Bună ziua și să termin cu Mulțumesc. Am ieșit din spital cu o placă de titan în minus, o notă de plată care îmi arăta cât m-ar fi costat toată distracția dacă nu eram asigurat, o foaie cu toate procedurile efectuate, medicamentele primite și o dilemă – Oare s-a schimbat în sfârșit și sistemul medical de la noi? Sau am avut eu noroc?