fbpx
Contactează-mă

Etichetă viata

Cu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Dacă vreți ceva care să vă pună un pic pe gânduri azi aruncați o privire pe graficul interactiv din articol.

În adolescență petrecem cel mai mult timp cu părinții, rudele și prietenii. La maturitate stăm cel mai mult cu colegii de muncă, copiii și partenerul de viață, iar pe măsură ce îmbătrânim petrecem tot mai mult timp singuri. Trăgând linie, e bine să ne bucurăm de fiecare etapă. După 20 de ani vei petrece mai puțin timp cu părinții și vei avea mai puțin timp pentru prieteni, iar pe cine alegi ca partener e probabil cel mai important lucru pe care îl poți decide în viață, pentru că veți sta foarte mult împreună.

Citește mai departeCu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Criza vârstei mijlocii la Millennials

În sfârșit cercetătorii s-au pus de acord, criza vârstei de mijloc este reală, apare fix în anii când câștigăm cel mai bine financiar, și se datorează unui cumul de factori din perioada cea mai stresantă a vieții: stresul creșterii copiilor, invidia față de alții, faptul că nu am ajuns în viață acolo unde credeam. Partea bună e că pe măsură ce îmbătrânim devenim un pic mai înțelepți și nu ne mai stresăm din orice.

În același timp, discuția asta despre criza vârstei mijlocii mi-a amintit de ce spunea Simon Sinek prin 2016 despre Millennials, sau generația Y, tinerii născuți între 1980 si 2000. Dacă citești blogul ăsta sunt șanse mari să fii și tu printre ei.

  • Mulți dintre părinți i-au crescut pe cei din generația noastră cu impresia că suntem speciali, și la maturitate am descoperit că nu suntem, și nu primim tot ceea ce vrem în viață, doar pentru că ne dorim asta. Nasol moment.
  • Social media ne-a creat impresia că viața celor din jur e minunată, deși toți avem perioade bune și perioade proaste. Avem acces la tehnologie și aplicații de socializare online încă din adolescență, fără a știi cum să le folosim cu moderație, corect. Nu facem distincția între amicii de pe net și prietenii adevărați din viața reală, nu știm să întreținem relații profunde.
  • Nu avem răbdare pentru a ne atinge obiectivele pe termen lung – vrem rezultate rapide, instant gratification. Ne așteptăm să fim promovați în câteva luni, să ne îmbogățim într-un an. De ce credeți că au explodat Crypto și NFT-urile?
Citește mai departeCriza vârstei mijlocii la Millennials

Schimbările de după 35 de ani

Se zice că este o diferență de vreo 10 ani între vârsta mentală și cea fizică, cu alte cuvinte chiar dacă tu te apropii de 40 de ani și obosești după 5 minute de efort, creierul încă se crede la 30 de ani, și zice Hai că se poate boss, încă suntem tineri, rupem tot, petrecem ca în facultate.

Râdem, glumim, noi știm că după 35 trebuie să facem mai multă mișcare, să ne stresăm mai puțin, să fim mai atenți la sănătatea noastră, dar adevărul e că bărbații nu vrea vor să admită că îmbătrânesc, deși semnele sunt acolo.

Totuși, sunt și multe schimbări în bine, pe măsură ce ne maturizăm nu mai înghițim mizerii, suntem mai siguri pe noi, știm ce vrem de la alții și de la viață. Ni se schimbă mult și prioritățile, nu ne mai pasă de aparențe și opinia celorlalți, zic eu.

Câteva dintre schimbări:

Citește mai departeSchimbările de după 35 de ani

Cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii

Cred că am ajuns și noi ca nație un pic mai bine, de au început tot felul de influencerițe aiurite să se plângă public că vin pakistanezii și ne fură joburile, joburi pe care noi nu mai vrem să le prestăm, apropo, că altfel nu se apucau firmele de recrutare să aducă oameni de la mii de kilometri distanță.

Și sunt sigur că mulți români gândesc la fel, îi privesc de sus pe cei din Asia care vin la noi pentru un salariu mai bun decât cel din țările lor, muncind departe de familie, de prieteni, într-o țară cu o limbă străină, cu oameni care se uită ciudat la ei.

Cristina Ich nu e o excepție, mulți dintre noi cred asta, o ard pe naționalism, pe superioritate de nație, de țară. Doar că ea s-a plâns public de cei care au călătorit alături de ea, probabil la low cost, în loc să tacă din gură sau să zică unei prietene Uite fată, eu voiam să mă angajez la un fastfood dar acum nu mai pot, din vina lor, ce mă fac… Cu ea și cei care se cred superiori altora nu prea ai ce să faci, deși să știți că și karma lucrează, Buhnici știe.

În schimb despre naționalismul ăsta umflat artificial fără motive ar trebui să avem o discuție, că și în vest au avut-o, sunt multe nații care au înțeles importanța emigranților, mai ales popoarele unde natalitatea e în scădere.

Nu știu dacă vă dați seama, dar România de acum are probabil cele mai bune condiții de trai pe care le-a avut nația asta în ultimii 100 de ani. Și nu e meritul nostru decât parțial, că am avut noroc cu carul.

Am avut noroc că a tras UE de noi ca să își extindă granițele , am avut noroc că ne-a băgat și NATO în seamă pentru că aveau nevoie de un avanpost în Europa de Est, am avut noroc că dintre milioanele de români plecați în afară mulți sunt oameni super ok, și au schimbat mentalitatea vesticilor despre noi, și lista poate continua.

Nu e meritul nostru decât în mică parte, cel mai mult a contat faptul că am fost unde trebuie, când trebuie. Pakistanezii, vietnamezii, filipenezii și alte nații încă nu au avut norocul nostru. Dar cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii, și eram priviți fix așa cum îi privesc acum unii dintre conaționalii noștri pe ei.

Citește mai departeCu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii

De la o vârstă toți vor să obțină ceva de la tine

La ceva timp după terminarea facultății un coleg cu care nu mă văzusem de mult și nici nu avusesem o legătură prea apropiată mi-a trimis un mesaj, că poate ne vedem la o cafea, să mai discutăm despre una alta, ce am mai făcut, din astea. Tânăr și naiv, m-am dus. Evident, tipul voia să mă vrăjească cu înscrierea într-un MLM, nu mai știu dacă era Herbalife sau ceva similar.

Aia a fost prima lecție, atunci când ești tânăr îți faci prieteni ușor, după ce treci de 25 e tot mai greu să găsești prieteni apropiați, toți au agenda lor și își urmăresc propriile obiective.

Au mai fost câteva situații de genul ăsta, ultima dată cineva apropiat a descoperit că o reuniune a clasei din liceu era de fapt pretextul pentru recrutarea într-un alt MLM, ceva cu cafea organică.

Fast forward până în zilele noastre, discutam și la birou pe tema asta, după ce treci de 30 de ani ajungi să te bucuri dacă te cheamă cineva la o cafea și nu încearcă să îți vândă ceva, să te recruteze în ceva sau mai rău, să scoată de la tine niște consultanță gratuită. E un lucru rar în zilele astea să te întâlnești cu cineva doar pentru o cafea și o discuție despre banalități.

Și evident, e tot mai greu să îți faci prieteni noi pe măsură ce înaintezi în vârstă.

Știm cu toții poezia, dacă ești trecut de 30 și ai 4-5 prieteni adevărați pe care poți să îi chemi la 3 noaptea ca să îngropi cadavrul să zici merci, dar totuși, e chiar așa de greu să ne mai facem prieteni noi? Trebuie să fie totul cu calcule și planuri? Sau viața e de vină, ne luăm prea multe șuturi și preferăm să nu mai ieșim din zona de confort, să fim paranoici cu orice persoană nouă apare în viața noastră?

La voi cum e, vă mai cheamă oamenii relativ cunoscuți, din senin, doar la o cafea, fără interese ascunse?

Citește mai departeDe la o vârstă toți vor să obțină ceva de la tine

Și pentru experiențe îți trebuie tot bani

Sunt 2 variante când oamenii susțin că banii nu aduc fericirea, atunci când nu îi au și atunci când au prea mulți. Ca să mă explic, banii nu aduc fericirea direct, dar o pot îmbunătăți considerabil, și oricât de cumpătat, minimalist sau deconectat de lumea materială zici că ești, tot ai nevoie de bani pentru experiențe și pentru a trăi.

Spun astea pentru că atunci când apar discuțiile despre importanța banilor și cum ar trebui să punem accentul mai mult pe dezvoltare, experiențe, călătorii în locul chestiilor materiale care sunt trecătoare și eu întreb: Dar pentru experiențele alea nu îți trebuie tot bani?

Citește mai departeȘi pentru experiențe îți trebuie tot bani