fbpx
Contactează-mă

Etichetă viata

Parcă tot mai ok e să trăiești în Europa, nu?

Apropo de discuția despre nivelul taxelor pe firmă din diverse țări, cam la aceeași concluzie am ajuns și eu.

Așa mizerabile cum sunt modificările pe care vor să le treacă ai noștri guvernanți, după ce au promis de vreo 2 ori ca anul ăsta nu cresc taxele, calculele sunt tot pe acolo, cât timp reușești să scoți bani legal dintr-o firmă plătind statului maxim 20-25% impozite (impozit venit, impozit dividende, CASS, alte cheltuieli) încă ești ok, chiar și în România, pe afară treci de 30-35%.

Desigur, ar trebui să avem pretenția și să vedem că se fac lucruri cu impozitele plătite de noi, adică educația, drumurile, sănătatea, și nu doar pe hârtie.

Și nu e vorba doar de nivelul de taxare, ci și de societatea din jurul tău, de liniștea pe care o ai când ieși din casă, cât de bine poți trăi într-o țară, cum funcționează instituțiile, cum sunt oamenii din jurul tău, din astea.

Nu mă refer strict la România, dar chiar și dacă e să te gândești la mutat în altă țară, pentru a trăi pe termen lung parcă tot e mai ok să alegi o țară din Europa, decât Asia sau Orientul Mijlociu. Statele Unite sunt altă discuție, că situația e mult mai complexă.

Citește mai departeParcă tot mai ok e să trăiești în Europa, nu?

Soluții pentru o viață echilibrată și sănătoasă, când ai copii?

Întreabă Călin aici cum face lumea de reușește să îngrămădească în 24 de ore și munca, și mâncatul, dormitul, dusul copiilor la școală și activități, nu mai zic de timpul petrecut cu partenerul ori partenera sau de hobby-uri. Adevărul? E tot mai greu să le faci pe toate și să îți iasă la perfecție, și cine zice că se descurcă ușor fără ajutoare minte.

Idei

Dacă vrei să faci copii ajută să îi faci când ești tânăr, și ai mai multă răbdare și timp, chiar și studiile zic că perioada 30-50 de ani e cea mai aglomerată, că ești solicitat și de familie, și de job, mai vrei și să călătorești etc. Altfel arată viața când ai 40+ și copii adolescenți, față de 40 cu bebeluși. Dacă nu vrei copii și asta e ok.

Contează mult să știi cât valorează timpul tău, și să reduci timpul petrecut pe sarcini neproductive sau să plătești pe alții, mai ieftin decât suma pe care o poți câștiga tu în timpul ăla. Dacă nu faci suficienți bani poate că trebuie să îți schimbi jobul, sau domeniul în care lucrezi.

Optimizarea timpilor morți – dacă petreci 3 ore zilnic în trafic poate că îți poți schimba locuința, sau jobul, sau școlile copiilor dacă sunt prea departe. Sau orașul ori țara. 🙂 Noi de exemplu locuim în oraș, școala e la 15 minute pe jos de casă, ne-ar place să locuim la casă în afara orașului, dar până nu cresc copiii nu are sens.

Citește mai departeSoluții pentru o viață echilibrată și sănătoasă, când ai copii?

Cu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Dacă vreți ceva care să vă pună un pic pe gânduri azi aruncați o privire pe graficul interactiv din articol.

În adolescență petrecem cel mai mult timp cu părinții, rudele și prietenii. La maturitate stăm cel mai mult cu colegii de muncă, copiii și partenerul de viață, iar pe măsură ce îmbătrânim petrecem tot mai mult timp singuri. Trăgând linie, e bine să ne bucurăm de fiecare etapă. După 20 de ani vei petrece mai puțin timp cu părinții și vei avea mai puțin timp pentru prieteni, iar pe cine alegi ca partener e probabil cel mai important lucru pe care îl poți decide în viață, pentru că veți sta foarte mult împreună.

Citește mai departeCu cine îți petreci timpul, de-a lungul vieții

Criza vârstei mijlocii la Millennials

În sfârșit cercetătorii s-au pus de acord, criza vârstei de mijloc este reală, apare fix în anii când câștigăm cel mai bine financiar, și se datorează unui cumul de factori din perioada cea mai stresantă a vieții: stresul creșterii copiilor, invidia față de alții, faptul că nu am ajuns în viață acolo unde credeam. Partea bună e că pe măsură ce îmbătrânim devenim un pic mai înțelepți și nu ne mai stresăm din orice.

În același timp, discuția asta despre criza vârstei mijlocii mi-a amintit de ce spunea Simon Sinek prin 2016 despre Millennials, sau generația Y, tinerii născuți între 1980 si 2000. Dacă citești blogul ăsta sunt șanse mari să fii și tu printre ei.

  • Mulți dintre părinți i-au crescut pe cei din generația noastră cu impresia că suntem speciali, și la maturitate am descoperit că nu suntem, și nu primim tot ceea ce vrem în viață, doar pentru că ne dorim asta. Nasol moment.
  • Social media ne-a creat impresia că viața celor din jur e minunată, deși toți avem perioade bune și perioade proaste. Avem acces la tehnologie și aplicații de socializare online încă din adolescență, fără a știi cum să le folosim cu moderație, corect. Nu facem distincția între amicii de pe net și prietenii adevărați din viața reală, nu știm să întreținem relații profunde.
  • Nu avem răbdare pentru a ne atinge obiectivele pe termen lung – vrem rezultate rapide, instant gratification. Ne așteptăm să fim promovați în câteva luni, să ne îmbogățim într-un an. De ce credeți că au explodat Crypto și NFT-urile?
Citește mai departeCriza vârstei mijlocii la Millennials

Schimbările de după 35 de ani

Se zice că este o diferență de vreo 10 ani între vârsta mentală și cea fizică, cu alte cuvinte chiar dacă tu te apropii de 40 de ani și obosești după 5 minute de efort, creierul încă se crede la 30 de ani, și zice Hai că se poate boss, încă suntem tineri, rupem tot, petrecem ca în facultate.

Râdem, glumim, noi știm că după 35 trebuie să facem mai multă mișcare, să ne stresăm mai puțin, să fim mai atenți la sănătatea noastră, dar adevărul e că bărbații nu vrea vor să admită că îmbătrânesc, deși semnele sunt acolo.

Totuși, sunt și multe schimbări în bine, pe măsură ce ne maturizăm nu mai înghițim mizerii, suntem mai siguri pe noi, știm ce vrem de la alții și de la viață. Ni se schimbă mult și prioritățile, nu ne mai pasă de aparențe și opinia celorlalți, zic eu.

Câteva dintre schimbări:

Citește mai departeSchimbările de după 35 de ani

Cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii

Cred că am ajuns și noi ca nație un pic mai bine, de au început tot felul de influencerițe aiurite să se plângă public că vin pakistanezii și ne fură joburile, joburi pe care noi nu mai vrem să le prestăm, apropo, că altfel nu se apucau firmele de recrutare să aducă oameni de la mii de kilometri distanță.

Și sunt sigur că mulți români gândesc la fel, îi privesc de sus pe cei din Asia care vin la noi pentru un salariu mai bun decât cel din țările lor, muncind departe de familie, de prieteni, într-o țară cu o limbă străină, cu oameni care se uită ciudat la ei.

Cristina Ich nu e o excepție, mulți dintre noi cred asta, o ard pe naționalism, pe superioritate de nație, de țară. Doar că ea s-a plâns public de cei care au călătorit alături de ea, probabil la low cost, în loc să tacă din gură sau să zică unei prietene Uite fată, eu voiam să mă angajez la un fastfood dar acum nu mai pot, din vina lor, ce mă fac… Cu ea și cei care se cred superiori altora nu prea ai ce să faci, deși să știți că și karma lucrează, Buhnici știe.

În schimb despre naționalismul ăsta umflat artificial fără motive ar trebui să avem o discuție, că și în vest au avut-o, sunt multe nații care au înțeles importanța emigranților, mai ales popoarele unde natalitatea e în scădere.

Nu știu dacă vă dați seama, dar România de acum are probabil cele mai bune condiții de trai pe care le-a avut nația asta în ultimii 100 de ani. Și nu e meritul nostru decât parțial, că am avut noroc cu carul.

Am avut noroc că a tras UE de noi ca să își extindă granițele , am avut noroc că ne-a băgat și NATO în seamă pentru că aveau nevoie de un avanpost în Europa de Est, am avut noroc că dintre milioanele de români plecați în afară mulți sunt oameni super ok, și au schimbat mentalitatea vesticilor despre noi, și lista poate continua.

Nu e meritul nostru decât în mică parte, cel mai mult a contat faptul că am fost unde trebuie, când trebuie. Pakistanezii, vietnamezii, filipenezii și alte nații încă nu au avut norocul nostru. Dar cu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii, și eram priviți fix așa cum îi privesc acum unii dintre conaționalii noștri pe ei.

Citește mai departeCu 20 de ani în urmă noi eram pakistanezii