Mitul tinerilor români care nu vor să muncească

A fost amuzant să urmăresc tot ping-pong-ul ăsta pe tema salariilor ce le primesc tinerii când încep să lucreze. De la tânărul de 21 de ani care se plânge că salariile din România sunt de rahat până la Alex care a încercat să explice că nu poți cere salariu de 1000 de euro când valoarea ta e nulă, trebuie să parcurgi niște etape. Partea tristă este că toți văd doar perspectiva angajatului ce vrea mai mulți bani, puțini se uită la calculele ce le fac firmele.

Am scris recent despre asta, salariile încă sunt mici la noi deoarece statul te rupe cu taxele și impozitele, cam 70% din brut se duce la stat până ce rămâi cu netul, din 5200 de lei cheltuiți de firmă cu salariul la angajat ajung doar 3000 în mână. Ce face statul cu banii nu știu, eu încă visez la autostrăzi, mi se face scârbă de sistemul de învățământ care își bate joc de copii și mă rog să nu ajung prea des prin spitale.

Dar nu e vorba doar de asta, salariile sunt mici și deoarece avem puține domenii unde valoarea adăugată este mare, adică angajații produc suficient pentru firmă încât șefii să scoată și profit, nu doar salariile lor. Să recunoaștem, nu se face nimeni patron pentru că vrea să facă fapte bune, nu?

Dacă dăm la o parte IT-ul și outsourcingul, câteva fabrici ce produc pentru export, cu ce rămânem? Cât profit poate genera un angajat ce aranjează marfa pe raft în supermarket sau un muncitor necalificat ce mișcă o piesă din punctul A în punctul B?

Nu zic că e ok să avem salarii mici, din contră. Doar că dacă vrei salariul ăla mare nu îl vei primi pentru că ai o diplomă în mână, aia a cam nulă, dacă mergeam cu mentalitatea asta probabil făceam și eu foamea acum. Ce vreau să zic este că e ok să începi cu mai puțini bani cât încă stai cu părinții sau ești în facultate, deoarece în câțiva ani îți crește valoarea și arzi ușor etape, nu ajungi la 30 de ani să te zbați pentru un job entry level.

Altfel da, Eftimie are dreptate, și părinții sunt de vină dacă îi lasă pe copii să frece menta până la 30 de ani, în loc să le taie macaroana și să îi trimită la muncă.

Oare ce ar face un tânăr de 20 și ceva de ani dacă nu ar avea unde să stea? Exact, s-ar angaja și pe 1500-2000 de lei, ar mai sta cu niște prieteni, ar munci câțiva ani și ar ajunge la un salariu decent. Și faza e că eu știu o mulțime de tineri care acum 3 ani nu găseau unde să se angajeze și acum câștigă de 2-3 ori mai mulți bani decât salariul ăla de început, doar că ei nu prea au timp să se plângă pe Facebook, sunt ocupați să facă ceva.

Dar hey, e mai bine să ne plângem decât să punem osul la treabă, nu?

Recomandă prietenilor!



6
Comentezi și tu ceva?

avatar
  Abonează-te  
newest oldest most voted
Notify of
Cristian Ursan
Vizitator

Oarecum fac parte si eu din aceasta generatie si sincer ma cam doare sa imi vad prietenii din copilarie cum stau prin coltul strazii când merg la părinţi, altă activitate fiind ceva oau pentru ei iar eu abia ca am timp sa imi vizitez parintii la cateva saptamani. Cand am revenit in Romania, mi-a zis unul de 26 de ani care nu a mai lucrat de vreo 3/4 ani sa imi fac o firma si sa il pun ceva director pe acolo, ca asa nu se mai poate. Si nu exagerez deloc, desi asta pare. Bine, nu toti intra aici… Citește tot »

e
Vizitator
e

si ti se pare normal sa “stea pe la prieteni”?
gandirea asta comunista am mai vazut. nu e treaba angajatului ca patronul are cheltuieli. daca nu e in stare sa ii plateasca angajatului un salariu decent (din care sa se intretina singur fara ajutoare) atunci ce sa faca angajatul? sa vina cu bani de-acasa? daca patronul nu poate oferi, poate ca afcarea lui nici n-ar trebui sa existe. oricum, balacarirea asta publica a tinerilor e josnica, in loc sa critice statul ca le ia prea multe impozite si nu pot plati angajatii cum trebuie.

trackback

[…] e ăsta, cu tot cu greșelile […]

Mike
Vizitator

Cred că trebuie băgată încă o variabila (sau mai multe) in această ecuație: clientul.
Deci, avem: patron, angajat și client.
Dacă ai clienți slabi intr-o economie slabă, relația dintre patron și angajat va fi dificilă, uneori medieval/feudală cu multe țepe și maziliți de ambele părți. Relația asta trebuie legată de “economia” românească dar și diferențiată pe tipuri de angajați/angajatori/clientelă: Firme mici, firme medii, firme pe lângă corporații, firme pe lângă stat, șamd.