Azi dimineață pe un grup de Facebook un tip spunea că vrea să își deschidă un magazin online pe Woocommerce și cerea sfaturi. Multe sfaturi. Problema era că tipul nu avea habar deloc de WordPress, hosting, internet, procesatori de plăți, cum funcționează un CMS, ce e acela cPanel, și se aștepta ca lumea să să îi răspundă detaliat. Erau peste 10 întrebări, și pentru fiecare ar fi fost nevoie de un articol explicativ separat. Și răspunsurile există deja pe internet, dar tipul voia mură-n gură, să muncească alții pentru el.
De aia zic că ne-am obișnuit să primim totul pe gratis, nu mai avem chef să căutăm informații, să cercetăm, să ne descurcăm singuri. Internetul ăsta e bun tocmai pentru că putem găsi ușor tot ce avem nevoie, ne putem educa singuri în orice domeniu, dar am ajuns așa de leneși încât căutăm mereu scurtături, avem pretenția ca alții să ne dea informațiile pe gratis, doar pentru că existăm și cerem. Not cool.
Apropo de ce scria Andrei despre research-ul în grupurile de Facebook, eu îmi dau seama că lucrurile s-au schimbat, că tinerii caută acum cât mai repede soluții, răspunsuri, nu vor să își bată timp cu tutoriale lungi, testat, eșuat, testat din nou, dar partea aia cu învățarea e utilă pentru că îți pune neuronii la muncă.
Am învățat să instalez singur WordPress acum 11 ani pentru că îmi trebuia inițial pentru jucăria asta pe care scriu, și asta mi-a folosit în toate joburile, știu cum lucrează un CMS, ce e cu fișierele din spate, cum sunt legate unele funcții de altele. Nu sunt programator, dar ajută toate astea, chiar și ca marketer.
Idem cu hostingul, cum funcționează cPanelul, ce înseamnă trafic, ce e 1 GB, cum arată codul sursă al unei pagini web și așa mai departe. Puteam să ignor complet astea, am văzut mulți oameni de marketing care spun că ei sunt digital marketing specialists și nu știu să instaleze nici măcar pixelul de Facebook, dar chestiile astea mici ajută pe termen lung.
Nu zic că nu e ok să ceri sfaturi când ai o problemă punctuală, să întrebi pe un grup sau să suni un prieten cu experiență în domeniu. Și eu mai fac asta uneori, când mă blochez undeva. Dar înainte de asta dau o căutare pe Google, caut pe site-uri, forumuri, bloguri de specialitate, încerc să văd dacă nu s-au lovit și alții de problema mea, încerc să îmi bat capul un pic.
Și mai e o chestie, apropo de consultanța gratuită. Cum spune și Călin, dacă ai nevoie de un simplu sfat, suntem prieteni și durează până în 15 minute să ți-l dau e doar un sfat, nu costă. Dacă îmi ia trei ore să te ajut nu e sfat, e consultanță aplicată fix pe afacerea ta sau problema ta, și asta trebuie plătită. Un prieten adevărat înțelege asta, că și timpul tău e important.
Greșesc?
Mulți s-au obișnuit cu Moca sau pur și simplu le este lene,de să caute ceva,mai bine alții.
True.
[…] Totul pe gratis. […]
[…] uitam la MariusSescu pe blog si observ un articol despre cineva care dorea ceva gratis, ii era greu sa gaseasca informatia, sau […]
Si mai e o treaba aici: daca iei la gramada ce ti se da mura in gura si aplici fix asa, este foarte posibil sa nu ti se potriveasca integral. Adica degeaba copiezi tu ce ti se spune sa faci daca nu tii putin cont si de nevoia ta. Poate solutia aia e de la unul care vindee vopsea si tu vrei sa vinzi chiloti. Ca solutiile generale nu merg 100% in toate cazurile.
Dar si ca sa afli asta trebuie sa faci un pic de research…
Corect.
Părerea mea e că greșești, dar nu în sensul în care spui ceva care trebuie direct combătut și anulat, ci cumva scoți lucruri din context. Grupurile de facebook pot fi cu mămici și discuții despre scutece sau despre ochii de reptilă ai vreunui actor – cu alte cuvinte, o simplă mențiune nu înseamnă nimic profesional. Dar odată ajunși acolo, ai pe cineva care cere și pe altul care dă – pe al doilea nu-l obligă nimeni să dea. Degeaba te zbați, ca mai apoi să spui că ar fi trebuit să fii plătit. Normal că ăla care cere nu caută, că dacă ar căuta i-ar lua de 2-3 ori mai mult timp să ajungă unde vrea, e clasicul mod de a da din coate. Ăia ajung șefi, ăia nu vor fi niciodată buni executanți, iar bunul simț și experiența de viață ar trebui să ne spună fiecăruia dintre noi ce să căutăm/evităm.
Cât despre Călin, uite aici:
„În final, consultanța nu este atât de scumpă pe cât s-ar crede.” – e cea mai scumpă, inclusiv din punct de vedere al taxelor plătite. În consultanță se duc banii grei pe lumea asta și presupune că ăla care te consultă înțelege și știe exact ce ai nevoie.
În rest, înțeleg, voi ăștia din marketing trebuie să fiți speciali. Dacă citesc secțiunea „Despre” a lui Călin, îmi pare fix genul care răspunde des la întâlniri de-astea de complezență, adică fix ocazia oricui de a profita de timpul tău. Pe mine prietenii nu mă cheamă la bere să le ofer consultanță pentru că biroul meu nu e la birt. Poate să mă țină 3 ore la bere, n-o să primească consultanța pe acre o caută pentru că eu nu sunt dispus s-o ofer. Cât despre ăla pe care-l știi de undeva, cu care n-ai vorbit de 5 ani, dar te-a chemat la un „prânz”, oare ce vrea de fapt de la tine?
Mă refeream la grupurile profesionale, fug de cele cu sfaturi de parenting.
Nu cred că suntem mai speciali, nici mie nu îmi plac întâlnirile lungi cu discuții despre verzi și uscate, dar am pățit de prea multe ori să vină potențiali clienți pe la noi la birou pentru o scurtă discuție și să ne dăm seama că ei nu știau pe ce lume trăiesc, nu voiau discuții, ci consultanță aplicată pe afacerea lor. Dacă proiectul se leagă îmi asum că recuperez timpul din bugetul de proiect, dacă nu e logic să tai o factură, nu?
Nu sunt nici fan discutat afaceri la bere, dacă merg la băut o fac pentru relaxare.
Și eu m-am învățat singur sa-mi fac bloguri. La școală am învățat, în timp ce alți colegi de școală accesau filme porno .