fbpx

Eu am o problemă cu o mică parte din afirmația asta, că ar fi toxic să te compari cu alții care au mai mult decât tine, deci e mai bine ne comparăm cu cei care au mai puțin.

Da, e chiar recomandat să fim recunoscători pentru tot ceea ce avem, să vedem lucrurile bune din viața noastră, să apreciem că avem familia sănătoasă, că avem joburi, unde locui, mâncare bună pe masă și prieteni care țin la noi. Invidia nu funcționează niciodată ca motivator pe termen lung pentru a realiza ceva în viață, zic eu.

În același timp, există pericolul să dăm în extrema cealaltă. Dacă ajungem să ne comparăm doar cu cei care o duc mai rău ca noi, s-ar putea să rămânem mediocri, să nu mai evoluăm, deoarece folosim asta ca o scuză pentru a nu trage de noi ca să ne dezvoltăm.

Soluția e simplă, să nu ne comparăm cu ceilalți, ci cu noi. Unde eram acum un an, unde suntem acum, unde vrem să fim peste 1, 5, 10 ani?

Ajungem să ne complacem când atingem la un anumit nivel de trai

Am mai scris despre foamea de a reuși în viață, care e un motivator bun când ești la început de carieră și viață. Cum scriam și atunci, e bine să nu uităm foamea asta.

Atunci când începi să o duci mai bine, când nu mai duci grija zilei de mâine, când frigiderul e plin mereu și excursiile cu cortul devin vacanțe all inclusive la hoteluri de 5 stele, atunci e bine să îți amintești cum erai la început, când nu aveai nimic și vroiai totul. Pentru că altfel te poți întoarce de unde ai plecat.

Comparația asta cu cei care o duc mai rău ca tine

în loc să te autodepășești ajungi să te complaci, să spui că ești ok, nu îți trebuie mai mult.

În loc să ne propunem să devenim mai buni la job sau să ne creștem veniturile putem zice că oricum câștigăm dublu ca Popescu sau vecinul de la 2, sau că suntem deja super specialiști pe domeniul nostru, de ce să tragem mai tare?

În loc să ne mișcăm fundul pentru a da jos alea 10 kile adunate în pandemie ne spunem că oricum nu suntem la fel de grași ca prietenul nostru Gigi, deci putem continua cu 3 comenzi la fastfood pe săptămână.

În loc să citim două cărți bune pe lună mai bine ne uităm la Netflix aiurea seară de seară, că oricum suntem cei mai deștepți dintre verișorii noștri.

Și lista poate continua, ajungem să găsim zeci de scuze pentru a nu face nimic în plus față de nivelul la care suntem.

Cel mai bine e să te compari tu cu tine

Unde erai acum un an, unde ești acum, ce știai acum un an, ce știi acum?

Din când în când e bine să te întrebi dacă ai o viață mai bună, trăiești mai sănătos, câștigi mai bine, ai citit mai multe cărți, ai acumulat mai multe cunoștințe, ești mai aproape de ce ți-ai propus pe termen lung, ești mai fericit, mai zen, din astea.

Evoluția ca persoană nu trebuie să fie mereu liniară, că toți avem perioade mai bune și perioade mai proaste, dar ajută să aspiri la ceva mai mult, nu doar să fii recunoscător pentru ce ai deja.

Plus că eu cred că ești și mai recunoscător pentru ceea ce ai, când știi că ai avut un an bun. De exemplu eu ziceam că anul trecut a fost destul de aiurea, cu Covidul, închiși prin case, vreo 2-3 luni de zile motoarele reduse la agenție, dar când am tras linie în decembrie am văzut că am fost peste 2019 cam pe toate fronturile, nu am luat-o razna, familia a fost ok, și chiar am strâns legăturile cu niște oameni.

Bonus, înconjurați-vă de prieteni mai deștepți ca voi, și atunci când puteți să îi ajutați pe cei care o duc mai rău ca voi faceți-o necondiționat, pentru puncte bonus la karma.

3 Comentarii

Lasă un comentariu