Adevărul e că fiecare are un pic de nebunie în el, și personal eu am mai multă încredere în cineva care are o obsesie, o slăbiciune recunoscută, decât în oamenii care încearcă să pară mereu perfecți, tocmai pentru că știu că astfel de persoane nu există. Și e ok să fii diferit.
Văzusem la Petronela Rotar citatul de mai jos din O educație emoțională de Alain de Botton, și mi-a amintit de faza asta. Uneori e bine să îți accepți defectele, nebuniile, și să înveți cum să trăiești cu ele sau să le transformi în atuuri, în loc să te chinui să scapi de ele. Eu de exemplu am obsesiile mele, niște mici OCD-uri legate de curățenie, păstrarea ordinii. Pe unii îi deranjează (a se citi cam pe toți), eu am învățat să mă descurc cu ele și chiar mă ajută, de exemplu în afaceri nu strică să fii disciplinat, organizat, atât pentru tine cât și pentru clienți.
Voi ce nebunie aveți? 🙂
„Nu are niciun rost să țintim spre sănătate mintală; ar trebui în schimb să facem un țel din a avea o relație înțeleaptă, pricepută și stăpînă pe sine cu nebuniile noastre nenumărate sau ceea ce am putea numi nebunie sănătoasă.
Nebunii sănătoși se disting de cei care sînt nebuni pur și simplu prin înțelegerea onestă, personală și corectă a lucrurilor care îi fac să nu fie tocmai în regulă. Poate că aceștia nu sînt echilibrați întru totul, dar nu insistă prostește pe normalitatea lor. Pot admite cu grație – și fără a își pierde demnitatea – că sînt de la natură bizari în nenumărate privințe. Ei pot – la capacitatea lor maximă – să fie amuzați din cale afară de tragedia de a fi om. Își dezvăluie fricile, îndoielile, aspirațiile, dorințele și obiceiurile ce nu fac parte din povestea pe care de obicei ne-o spunem nouă înșine.
Cei nebuni sănătoși dintre noi nu sînt o categorie specială a celor cu probleme mintale; ei reprezintă cea mai evoluată variantă a ființei umane.”
Aceeasi nebunie cu curatenia, cum ar trebui sa aiba toata lumea…curatenia si igiena sunt importante pentru orice om daca vrei sa ajungi la un anumit nivel…