fbpx

Am mai povestit pe blog cum văd eu România dinainte de 2007, anul aderării la UE, față de România de acum. Oricât de multe neajunsuri are Uniunea, că are unele, nu se compară nivelul de trai pe care îl avea poporul ăsta înainte cu ce avem acum.

Nu mai zic de felul în care eram tratați când călătoream în afară, ca niște cetățeni din lumea a treia, față de acum, când ai aceleași drepturi ca vesticii. Întrebați-i pe frații noștri de peste Prut dacă nu mă credeți, vă explică ei cât de apreciat este un pașaport românesc. Și dacă tot nu mă credeți, vedeți ce părere au și englezii acum, după ce au ieșit din UE.

Nu o să zic că e totul roz în Uniune, de exemplu au dat-o în bară grav când s-au grăbit cu tranziția spre energia curată, care ne-a făcut să fim dependenți de gazul rusesc fix când doare mai tare, iarna. Totuși, acum avem salarii mai mari, putem călători oriunde, putem lucra oriunde, și perspectivele de viitor sunt mult mai bune decât ar fi visat părinții noștri în anii 90.

Dacă nu ați prins vremurile când puteai pleca afară doar cu invitație de la un cetățean străin, când trebuia să dai șpagă la vamă ca să treci fără a sta jumătate de zi la control, când patronii români te plăteau la mișto și își băteau joc de tine pentru că oricum nu aveai unde să te angajezi în altă parte sau să pleci la muncă afară, când nici o firmă străină nu venea în România pentru că eram prea săraci ca nație, ziceți merci. Atunci era nasol, nu acum. Viitorul chiar era gri, pe atunci.

Aveți aici un fel de analiză după 15 ani de la aderare.

Dacă ați prins vremurile dinainte de 2007 și vă amintiți cum era viața, v-aș ruga să îmi ziceți în comentarii dacă vă era mai bine înainte ca acum, când suntem membrii UE. Ce ziceți?

20 Comentarii

  1. Viața înainte de 2007, mai exact înainte de 2004, a fost o mare porcărie gri și sinistră. In 2004 m-am angajat pe primul salariu cu care îmi permiteam să mănânc si altceva decât ciorba făcută de mama sau de mama prietenei. Coincidenta sau nu, în 2007 am deschis firma cu ajutorul căreia am reușit sa-mi fac propria ciorbă si sa mănânc si alte ciorbe făcute de alții la restaurant.

    • Mai bine acum, categoric. Apropo de ieșiri afară, inainte de 2007 am fost in Ungaria,Italia și Turcia. In Italia ne-a întrebat chelnerul de unde suntem,a presupus ceva țară nordică din cauza părului blond si când a auzit România a făcut niște ochi maaaari de tot, că nu intalnise decât prostituate și etnice rrome de pe la noi.
      2000-2004 au fost trandafirii rău de tot, fără sprijin politic erai singur impotriva tuturor,si la stat si la privat.

    • In 1999 eram militar in paza consulatului Italiei si-mi aduc aminte si acum in ce hal se purtau Carabinierii cu romanii veniți după vize.
      In 2001 am iesit prima oara din tara, in Madrid si am fost tratat permanent ca un kkt tot tranzitul prin Europa.
      Ce să mai comparăm….

  2. Clar mult mai bine, dar asta nu ar trebui sa ne opreasca sa o criticam, sau mai exact sa ii criticam pe unii birocrati stabiliti la Bruxelles si care la unele decizii se dovedesc a fi rupti de realitatea de dincolo de balonul de clestar in care s-au izolat. Mai sunt cate unii care imediat se activeaza sa iti zica ca esti cu rusii sau ca vrei iesirea Romaniei din UE daca ai indraznit sa critici orice legat de UE. Sa ii zicem euro-scepticism dar fara exit 😀 pe ideea ca criticile ajuta la dezvoltarea corecta a acestei structuri si nu mersul cu capul plecat.

  3. Mai bine pe-o parte, mai rău pe alta. Mai bine că avem de toate, mai rău că c-am învățat să nu mai facem nimic.

    Avem acces la orice aproape. Dar în același timp, ne-am puturoșit. nu știm sau nu vrem să mai producem nimic.

  4. 100% mai bine 🙂

    Nu in totalitate pentru ca noi am vrut, am fost si obligati sa urmam tura, sa evoluam pentru a promi bani gratis, sa nu fim sanctionati etc.

    UE a fost pentru romana ca un contract la sala de care daca nu ne tinem ne bate antrenorul, am mai tras chiulul dar putin forati rezultatele sunt bine 🙂

  5. Problema indirecta rezultata de aici este alta: vine o generatie, de pana in 25 de ani, care NU STIE cum era inainte. Nu poti sa-i explici aceste lucruri unui om foarte tanar. Fie nu te va crede, fie va spune ca era un cu totul alt context.

    Asa ca inainte de a convinge oamenii de 35+ ca era mai bine inainte, lucru destul de usor de facut, ar trebui convinsi cei tineri si foarte tineri. Nostalgicii, fie comunisti, fie ai vremurilor “de tranzitie”, sunt infiorator de multi in randul populatiei 18-25 (sunt si sub 18, dar momentan ei nu conteaza politic; MOMENTAN).

    Asa ca vin si intreb: pe ei cum ii convingem?

    • Îi pui să învețe istoria reală. Știi cum e, dacă nu înveți istoria ești condamnat să o repeți. Din păcate, nu ne putem baza pe școală, despre comunism se predă mult prea puțin acum.

    • Nu vei convinge tineri cu salariul minim pe economie, indiferent câte bube în cap le găsești (de la icspiriănț până la diplomă, oricare ar fi ălea).

      • Lasă că se bagă salariul minim în Uniune, după aia teoretic nu vom mai avea de ce să plecăm în alte țări. Bine, nici nu știu dacă vor mai veni investitori străini aici.

Lasă un comentariu