A mai apărut un articol despre felul în care Facebook ne face viața mizerabilă, deoarece prietenii postează aici doar clipele fericite din viața lor și își exagerează realizările, vacanțele, mașinile, stilul de viață, tocmai pentru a obține admirația celor din jur. E deprimant dacă tu crezi că nu ești la același nivel cu ei, e adevărat, dar e vina noastră dacă credem tot ceea ce vedem pe Facebook, zic eu.
De exemplu, cum își prezintă oamenii relațiile pe Facebook versus Google. Știți și voi pozele alea unde toți comentează Vă stă așa de bine împreună, chiar dacă ei dorm în paturi separate de 3 ani, nu?
On social media, the top descriptors to complete the phrase “My husband is …” are “the best,” “my best friend,” “amazing,” “the greatest” and “so cute.” On Google, one of the top five ways to complete that phrase is also “amazing.” So that checks out. The other four: “a jerk,” “annoying,” “gay” and “mean.”
Am mai scris despre asta, felul în care folosim internetul, pozitiv sau negativ, depinde de noi. Același lucru se aplică și pe Facebook. Poți alege să urmărești toate conturile și paginile vedetelor de carton ce sunt plătite să îți vândă un stil de viață fabulos care nu este al lor sau poți alege să folosești rețeaua pentru a păstra legătura doar cu prietenii alături de care te simți bine, prieteni care nu vor să epateze online.
Mi-am amintit de asta când cineva mi-a comentat la un mesaj pe Facebook în care mă luam de un speaker din ăsta motivațional. Conform valorilor acelei persoane și a multor români, di păcate, eu eram un fraier deoarece la poza de cover mi-am pus bicicleta prin pădure, pe când speakerul avea la cover poza lui cu o decapotabilă. Yep, cam atât de inteligenți sunt unii.
Eu nu am simțit niciodată nevoia să postez pe Facebook poze cu mașina pe care o conduc, și cunosc zeci de persoane cu mașini foarte scumpe care nu și-au pus poze cu ele. Folosesc rețeaua pentru a comunica cu prietenii, a prezenta experiențele lor, nu pentru că #valoare.
Plus că e un cerc vicios aici, știm că multe dintre lucrurile postate pe Facebook sunt false, știm că prietenii noi se pozează cu mașini tari care nu sunt ale lor și își dau checkin din restaurante unde nu își permit o apă plată, trebuie să facem și noi la fel ca ei?
Dacă suntem conștienți de lucrurile astea, de ce mai simțim nevoia de a ne compara viața noastră reală cu viața falsă a prietenilor de pe Facebook?
Eu aștept cu nerădare să văd mai multe persoane, chiar persoane publice, în ipostaze normale, gen: am fost în week-end la țară, i-am ajutat pe socri să cosească grâul sau alte chestii cosibile (aici poză de pe câmp cu coasa) … apoi am muls vaca (poză cu vaca și găleata cu lapte proaspăt), am curățat cotețul găinilor de găinaț (poză cu găinațul) etc.
Sunt sigură că și-ar câștiga un mare capital de imagine. Cred că suntem într-un moment în care avem mare nevoie de normalitate.
Persoanele publice au de regulă consultanți care se ocupă de imaginea lor, atent construită pentru a crea o anumită impresie. Chiar și ipostazele normale de care zici tu sunt gândite cu mult timp înainte. Unora le iese și par naturali, la alții se vede că e o imagine falsă.
Când ieși pe ”sticlă” scremându-te să pari natural, e clar că nu ai consultant de imagine (pe motiv că le știi tu pe toate) sau ăl de te consiliază tre’ să mai învețe nițică meserie.
Asta că mi-am amintit de o poză mai veche de-a lui nea Boc, la coasă … parcă ne zicea ceva și de pușca și cureaua lui lată 🙂