Tudor ne întreabă unde ne vedem peste 20 de ani, o întrebare care cred că e în mintea tuturor celor ce au acum în jur de 40. Teoretic deja ți-ai stabilit calea, domeniul în care lucrezi, știi cine ești și sigur nu mai ești naiv ca la 20, să visezi că vei deveni brusc milionar. Eu zic așa, semințele a ceea ce vom fi peste 20 de ani se plantează acum, și viitorul sună bine, dacă ne pregătim activ pentru el.
Tudor a punctat bine ce gândesc și eu: trebuie să rămâi mereu relevant în domeniul tău de activitate, să ții pasul cu noile tehnologii, ca să nu fii dat la o parte. Totul se schimbă foarte rapid. Mă uit și la mine, în 2006 când am terminat facultatea marketingul online era un vis frumos, dacă rămâneam cu ceea ce știam atunci din punct de vedere profesional probabil aș fi făcut foamea distribuind pliante. De asta m-am aruncat și am învățat tot ce a apărut nou în digital marketing, social media, web, un pic de programare, design, ca să rămân relevant.
În același timp, chiar dacă câștigi bine acum, nu te poți baza pe pensia de la stat. La cum evoluează lucrurile chiar dacă ai un salariu bun și chiar dacă vei primi pensia de la stat, peste 20-30 de ani nu va fi suficientă pentru a trăi decent, mai ales dacă vrei un nivel de trai peste medie. Nici acum nu e, uitați-vă la pensiile părinților noștri versus costurile traiului zilnic.
La cum văd eu lucrurile, pensia ar trebui să fie un bonus, pe lângă restul veniturilor pe care ar trebui să le avem atunci, indiferent că vorbim de economii, investiții la bursă, imobiliare și alte venituri. Dacă ești genul prudent, cum sunt și eu, specialiștii recomandă un mix între economii, bursă și imobiliare, dar pentru fiecare gradul de risc diferă, în funcție de educație, cunoștințele financiare, mediul în care trăiește, valorile proprii.
Ideea e să faci ceva de pe acum, să te gândești cum te vei descurca la 60-70 de ani, fără a depinde de pensie.
Și mai e o chestie la care mă gândesc, vârsta la care câștigăm cei mai mulți bani, la care avem potențialul maxim. La americani studiile spun că dacă ai absolvit facultatea potențialul maxim e atins undeja în jurul vârstei de 50 de ani.
Coincidență sau nu, asta e și vârsta la care mulți se trezesc că sunt dați la o parte din companii, că nu mai sunt relevanți, că vin lupii tineri din spate. Cu alte cuvinte, dacă ai în jur de 40 de ani și faci carieră nu ar strica să te gândești la soluții de backup pentru viitorul apropiat – antreprenoriat, consultanță, freelancing.
Peste 20 de ani eu sper să muncesc în continuare (de plăcere), dar să fiu ok cu banii, astfel încât să pot trăi relaxat, fără stresul că mai am 10 zile până vine pensia și nu mai sunt bani de pâine.
Ce vreau eu să zic este că atunci când suntem în floarea vârstei avem impresia că putem merge doar în sus – vom face mai mulți bani, vom urca mai sus în companie, vom fi mai apreciați. Realitatea este că de la un punct încolo totul o ia în jos, iar dacă vrem ca viitorul să sune bine trebuie să îl planificăm.
Voi cum vă vedeți peste 20 de ani?
