Poți vedea foarte clar diferența între un jurnalist obișnuit să scrie doar pentru tipar și unul care a învățat să folosească internetul pentru a ajunge la publicul său.
Primul scrie articole seci, fără pasiune, scrie monologuri, dări de seamă, texte care sunt menite să informeze, dar nu să genereze reacții, emoții, să miște oamenii.
Al doilea tip de jurnalist, cel care a început în presa scrisă dar a fost nevoit să își adapteze stilul pentru comunicare pe internet, va avea pe termen lung de câștigat. Jurnalistul modern scrie articole informative, dar pline de pasiune. Prezintă faptele, dar își îndeamnă cititorii să gândească cu mintea proprie.
Pe lângă astea, mai sunt detaliile de finețe. Eu sunt un umil blogger, mi-am format stilul plecând de la ce am învățat în liceu la orele de română, împreună cu cititul multor cărți, scrisul constant pe blog timp de 5 ani a mii de articole și analiza stilului altor bloggeri, al altor creatori de povești online. Și mai am mult de învățat. Bloggerii sunt însă mai avantajați față de jurnaliști când vine vorba de mediul online, tocmai pentru că au crescut pe internet, aici și-au făcut studiile.
Când vezi un jurnalist de modă veche cum scrie pentru prima oară un text pentru online te apucă mila. Nu prea știe să formateze articolele, nu știe de paragrafe, nu știe să pună linkuri către alte site-uri în articole, nu știe să își implice cititorul în articol, să interacționeze cu el, să lase cititorul cu un semn de întrebare, o temă de gândire. Nu știe regulilele simple, necesare pentru a scrie articole bune.
Jurnalistul de modă veche scrie, dar nu inspiră. Altcineva se ocupa de formatarea articolelor scrise de el, de corectarea greșelilor, el se ocupa doar de scris, de creație. Din păcate, în lumea asta nouă regulile jocului s-au modificat, acum trebuie să fii și scriitor, și redactor, și corector, ba chiar și manager sau vânzător, dacă ai propriul colț de internet unde scrii și din care încerci să îți câștigi traiul.
Am văzut jurnaliști care au făcut trecerea cu succes de la offline la online, care și-au adaptat stilul, s-au perfecționat, au învățat care sunt regulile și avantajele internetului și se folosesc de ele pentru a dialoga cu cititorii, atât pe blogurile proprii cât și pe site-urile publicațiilor unde lucrează. Viorel Ilișoi scrie texte superbe despre orice, Vlad Petreanu are articole care te fac să vezi viața cu alți ochi, iar Cristina Bazavan obține interviuri și exclusivități pe care nici revistele cunoscute nu reușesc să le prindă. Mai sunt și alți jurnaliști care au făcut trecerea cu succes de la print la online, ei mi-au venit în minte rapid.
Care e scopul articolului? Nu am unul precis, doar că am fost surprins uneori de înverșunarea cu care unii jurnaliști se opun schimbării, în loc să o accepte și să o folosească în interesul lor. Oricum, pe termen lung cine nu se adaptează dispare. Dacă știți un jurnalist de modă veche tipăriți articolul pe o coală de hârtie pentru el, poate îl va ajuta.
Așa, așa… You tell them, man.
E plin de omini care cred că dacă ei pictează pe pereții peșterii, acolo o să se adune lumea să vadă ce au făcut pentru că ei sunt „jurnaliști”/”artiști”/”whateveriști” celebri. Nimeni nu e celebru singur. Vrei să te faci auzit, vorbește unde se adună oamenii și învață să o faci ca la carte.
Asta e varianta simplă, build it and they will come. În realitate articolele bune sunt în continuare apreciate, doar că trebuie schimbată tonalitatea articolelor, adresarea, începutul, încheierea articolului.
Textul jurnalistic este o sinteza fericita a comunicarii cu retorica, stilistica, logica, psihologia, si sociologia, pe fondul unei culturi generoase, care sa acopere si sa faciliteze o intelegere cat mai profunda a fenomenelor dintr-o realitate multiforma si dinamica. De asemenea, acesta trebuie sa se distinga prin calitate, claritate, accesibilitate, concizie, si originalitate, relatarea evenimentului (dupa caz) fiind obligatoriu impartiala si impersonala.
Asa am fost eu invatat sa definesc textul jurnalistic. Ceea ce facem noi, bloggerii, nu se cheama nici pe departe jurnalism… nici macar jurnalism online! Nu exista, sau nu am intalnit eu pana acum, un blogger care sa relateze atat impartial cat si impersonal. Fiecare dintre noi punem o amprenta personala pe ceea ce scriem si exprimam o parere, o opinie. Abordarea noastra este directa, noi relatam la persoana a I-a si a II-a, nu la a III-a asa cum face un jurnalist adevarat.
Sintagma „jurnalism online” nu poate fi pusa in relatie cu termenul „dialog”, intrucat jurnalismul este prin definitie impersonal.
Dacă tu ai scrie impersonal, cine te-ar mai citi?
Daca as fi redactor la un ziar, de citit m-ar citi probabil toti cititorii respectivului ziar. Sa scriu impersonal este unul dintre job requirements. Datorita faptului ca bloggerii pun o amprenta personala, evident, nu scriu impersonal. Prin urmare, ceea ce scrie un blogger nu se poate numi „jurnalism online”…
Credeam ca m-am facut suficient de bine inteles de la primul comentariu. 🙁
Eu cred că este o diferență mare între teorie și practică, dacă toate ziarele online ar scrie conform teoriei ar rămâne rapid fără cititori.
În realitate, ăsta e unul dintre cele mai slabe articole de pe blogul ăsta. Care e scopul comentariului? NU am unul precis însă am fost uimit de aroganța unora de a se crede miezul reactorului.
P.S. Iar când zici de texte seci, dă măcar trei linkuri de la niște ziariști care nu s-au născut acum 19 ani. (doh, logic, ca să fie ziariști „online”, no?)
GLUMĂ:
– Costel, am auzit că ți-ai schimbat jobul
– Mda, lucrez la un ziar
– Păi tot asta făceai și ultima dată când ne-am văzut…
– Da, vezi tu, da’ ăsta e un ziar ONLINE!
Din ce știu eu toți ziariștii menționați în articol au scris/mai scriu și pe print. Nu eram arogant, doar că aveam niște idei în cap și vroiam să le notez undeva. Eu zic că articolul e decent, dacă mă uit cum scriam prin 2007 ar trebui să îmi fac sepuku. 🙂
…domnule MARIUS SESCU eu vam maiscris ,ma numesc ilie georgeta si d voastra mi ati dat undeva , sa pot scrie dar am pierdut adresa aia si am vazut ca pot sa scriu si pe blogul d voastra dar am zis ca na-r fi rau daca as primi si niste bani…pina acum nu mam putut decide pentru faptul ca, imi este frica sa nu cumva sa scriu si sa scriu degiaba …adica sa ma trezesc ca mi sa sters ce am scris pentruca eu am foarte mult de scris si sigur ca asta inseamna si foarte multa munca…va rog sa mi raspundeti tot aici pe acest forum care se chiama "jurnalismul online , o tranzactie de la monolog la diealog " mam gasit aici pe aceast blog, si tot aici va rog sa-mi raspundeti ,daca pot sa scriu pe acest blog ,care am inteles ca este al d voastra si sa fiu sigura ca nu -mi va sterge nimeni ceeace voi scie…astept raspunsul d voastra si va multumesc…ma numesc ilie georgeta………….
Nu.
…ce sa inteleg ,prin acest NU! adica nu-mi dati voie sa-mi fac blog pe forumul d -voastra macar ,cautati-mi si mie undeva unde pot sa scriu eu nu am bani sa platesc un loc vreau un loc gratis , dar sa mi se afiseze ceeace scriu nu la inchiderea unui blog si sa mai si scrie aici nu aveti voie sa poatati de parca ar avea ciuma blogul ala am vazut mute …cum sa le zic?a scris omul dar cel care citeste nu are voie sa intrebe ceva poate n-a inteles ceva eu am atitea poezii ,dar ,nu stiu pe unele mi le-au sters ,altelele-au pus undeva unde nu poate nimeni sa ma intrebe ….ma rog poate vrea sa stie ceva dar nu se poate pentruca, domnul moderator mi-a inchis foaia …daca sunteti bun va mai rog inca odata ,sa ma ajutati si pe mine cu aceasta rugaminte pe care o am la d-voastra …si sa-mi raspundeti tot aici…
Poti comenta la articole, adica esti comentator. Nu iti poti face blog pe blogul meu, ce o mai fi insemnand si asta. Comentariile trebuie sa aiba legatura cu subiectul articolului, altfel vor fi sterse. Fara poezii si comentarii aiurea.