fbpx

Discutând cu mai mulți prieteni am stabilit că în perioada pandemiei cu siguranță a crescut consumul de alcool, nu doar în România, ci peste tot. Se făceau chiar și drinking parties pe Zoom, cât am fost închiși în case. Bei pentru că te simți deprimat, bei pentru că ești stresat, bei pentru că ești obosit, bei pentru că ai senzația că lumea a luat-o razna, iar când lucrurile sunt mai bune bei de fericire sau ca să sărbătorești, evident.

Totuși, cât e ok să bem zilnic? În termeni simpli, nu mai mult de o bere sau un pahar de vin pe zi.

Provocarea nu e ușoară, cum să atragi clienți noi, tinerii, către produsele tale, fără a alunga și enerva clienții existenți, bărbați între 30-45 de ani? Cine a planificat campania de mai jos pentru Old Spice sigur nu a înțeles brieful, sau a fost o campanie făcută cu mărunțișul din buget.

Parcă văd discuția, pe tiparul: Băieți, au zis de la centru că trebuie să facem repoziționare, să extindem targetul, să fim cool, să atragem generația tânără. Uite, a zis Selly că de 2000 de coco ne lasă să facem o poză cu el, ba chiar îi dă și share, să vezi ce ne umplem de reach, rupem la raportări.

Finalitatea o să fie cam așa: Șefu, dar am primit multe like-uri si share-uri, chiar nu înțelegem de ce scad vânzările, noi am fost pe brief, ceva tlendy flendy. 🙄

Oscilam cu o zi înainte de ziua mea, mă uitam la profilul de Facebook și mă gândeam dacă să las ziua mea de naștere publică sau să o trec la privat. Am mai făcut experimentul ăsta, cu ziua setată public primesc sute de mesaje peste tot și undeva la 20-40 de telefoane, cu ziua setată privat primesc 10-20 de mesaje și cam tot atâtea telefoane. În final opinia mea despre mine nu legată de numărul…

Începe să se simtă maturitatea și prin bula mea, oamenii au renunțat la filozofiile cu Carpe Diem și văd tot mai multe discuții despre planurile pe termen lung. Întrebarea aia de care râdeam cu toții când mergeam la interviuri după terminarea facultății, Unde te vezi peste 5 ani, s-a transformat în ceva serios, când ne-o adresăm nouă.

E amuzant să râzi la astfel de întrebări când ai 20 de ani, dar când te apropii de 40 începi să te gândești la carieră mai serios, la familie, ce vrei să le oferi copiilor, dacă vrei să lucrezi mereu în același domeniu, dacă îți convine orașul sau țara în care stai acum, dacă te bazezi pe pensie sau trebuie să pui ceva deoparte, din astea. Și e bine.

Mi-a plăcut Ricky Gervais cu Humanity pe Netflix, un stand-up comedy cu umor negru și observații acide despre vedete, moarte și oamenii care se iau prea în serios. Așa am ajuns să urmăresc After Life, când abia se lansase. Între timp a ajuns cel mai urmărit serial TV britanic, ambele sezoane apărute sunt pe Netfix, iar Ricky filmează zilele astea sezonul 3, care va fi și ultimul.

Vă recomand serialul dacă vreți umor britanic, glume seci dar și povești care te pun pe gânduri. După ce soția lui Tony moare pe neașteptate, tipul amabil și plin de viață se transformă într-o persoană antipatică, arțăgoasă, fără chef de viață, iar primele două sezoane ne arată evoluția lui și cum își regăsește sensul vieții. After Life e cu râs, cu plâns, cu drame, cu filozofie pe înțelesul tuturor, perfect pentru niște zile când vrei să stai în casă, dar fără siropoșenii cum suntem obișnuiți prin serialele americane. Dacă mai știți seriale similare lăsați un comentariu.