fbpx

E o discuție pe net despre Cine mă mai angajează la 45 de ani?, sunt multe nuanțe la mijloc, în funcție de experiența profesională și educația celor care își dau cu părerea. Și eu am senzația că multe persoane se plafonează în jurul vârstei de 30 de ani, sau ajung într-un job călduț, unde câștigă suficient de bine fără a fi stresați foarte tare, și se mulțumesc cu ce au. Asta nu e neapărat un lucru rău, știți cum se zice, cu cât gândești mai mult cu atât ești mai nefericit.

Problema e alta: anii trec, tehnologiile se schimbă, lupii tineri vin din urmă dornici de afirmare, dispuși să lucreze mai mult ca tine, uneori pe mai puțini bani, și te trezești pe la 45-50 de ani că îți mulțumește șeful pentru serviciile tale, dar firma a cumpărat noul software PCG2943 care face fix ce făceai tu, dar cu 10% din cheltuieli.

Începe și România să facă progrese în Uniunea Europeană, după 14 ani de la aderare. Nu am ajuns încă la salariile medii din UE, nu avem autostrăzile lor, sau toleranța și deschiderea societăților din Vest, dar le-am arătat că putem fi și noi primii, atunci când vrem.

Un român muncește în medie 40.5 ore pe săptămână, iar media pe Uniune e de 36,2 ore. Țările de Jos ar trebui să își trimită angajații la cursuri de pregătire în România, cu cele 29,3 ore lucrate săptămânal cred că o duc groaznic ca nivel de trai, ați văzut și voi ce săraci sunt cei din Amsterdam, au ajuns să umble numai cu bicicletele pe acolo.

La articolul despre schimbările pe care un copil le aduce în viața părinților mi-am luat ceva șuturi pe grupurile de parenting, cum că aș fi eu arogant sau cu frustrări, și aș deforma realitatea, de ce vin și le stric cheful potențialilor părinți zicând și despre greutățile prin care vor trece.

Asta e, unii vor să viseze frumos, să creadă că totul e ca în reclame, dar realitatea tot acolo rămâne. Am primit și aprecieri, mai ales în privat, iar ideea care se repeta e asta: cuplurile simt presiunea să afișeze în public o imagine atent îngrijită – familia perfectă cu casa perfectă, copiii perfecți și viața perfectă. Adevărul este că viața noastră reală nu e la fel de faină ca cea de pe Facebook , și dacă acceptăm asta noi vom fi mai fericiți.

Se vede că a fost pandemie și oamenii au stat mult închiși în casă, văd o mulțime de anunțuri online și offline despre cupluri ce urmează să aibă un copil, unii deja au copilul, și elementul comun la majoritatea este că sunt persoane între 35 și 40 de ani. Ce pot să zic, după câteva luni închiși în casă probabil ni se mai schimbă prioritățile, că oricum nu poți să călătorești sau să petreci prea mult, te gândești că poate vrei să lași ceva și în urma ta.

Ce îmi place mie cel mai mult este naivitatea cuplurilor ce au primul copil la 40 de ani, se comportă de parcă ar fi adolescenți. Tot zic că nu se va schimba nimic, că vor continua să călătorească la fel de mult, că vor lua copilul cu ei la petreceri, că își vor păstra obiceiurile și prietenii, din astea. Râd un pic, dar știți cum se zice, ne vedem peste 4 ani.