2024: patru din zece angajați ar accepta un salariu mai mare, știind că banii ar fi plătiți la negru

În 2024, patru din zece angajați români ar accepta un salariu mai mare, știind că banii ar fi plătiți la negru/gri.

Angajații care ar accepta salariile la negru sunt mai ales tinerii, cei cu venituri mici, cu educație scăzută. Are sens, când ești tânăr ai nevoie mai mult de cash, nu te gândești prea mult la taxele cerute de stat sau la pensie, iar dacă vezi și pensiile mici pe care le primesc mulți dintre seniorii din jurul nostru probabil că te întrebi de ce ai plăti atâtea taxe la stat când frigiderul tău e gol.

Datele din graficul de mai jos fac parte dintr-un studiu marca Frappe Digital, efectuat în luna iunie pe un eșantion de 1077 de persoane, reprezentativ pentru populația cu vârste între 18 și 65 ani din mediul urban. L-am văzut la Daniel.

Dar câte taxe plătim de fapt la stat? Fix zilele astea văzusem postarea lui Cătălin, în care compara taxele din România cu cele din Singapore, pentru firme și angajați:

Taxe și impozite – Taiwan vs. România

TVA Taiwan: 5%
TVA România: 19% (cu cote reduse din ce în ce mai restrânse în guvernările Ciucă și Ciolacu)
Impozit pe venit Taiwan: 5% până în 16400 euro anual / 12% până în 37.000 euro anual / 20% până în 73K anual / 40% ce depășeste acel prag
Impozit pe venit România: 10% de la primul leu
Impozit pe profit firme Taiwan: 20%
Impozit pe profit firme România: 16%
Asigurări de sănătate Taiwan: 4.69% (împărțit între angajat și angajator)
Asigurări de sănătate România: 10% (CASS, angajat)
Asigurări de pensie Taiwan: 9% (împărțit între angajat și angajator)
Asigurări de pensie Romania : 25% (CAS, angajat)
Impozit pe proprietăți Taiwan: 1% – 3.6%
Impozit pe proprietăți România: : 0.08% – 0.2% (rezidențial) și 0.2% – 1.3% (nerezidențial)
Impozit dividende Taiwan: 21%
Impozit dividende România: 8%

Concluzia lui Cătălin era că, citez, oricum ai da-o cineva care lucrează în Taiwan va rămâne în buzunar cu minim 25% mai mulți bani decât cel care lucrează în România. Bonus un sistem de sănătate si unul educație din top 10. Impozitele mai mici pe muncă (și asigurarea capacității de muncă = sănătatea + asigurarea nevoilor de zi cu zi ale persoanei = TVA) și mai mari pe outcome (profit/dividende) arată ca statul e mai degrabă coparataș la succes, nu taxator de efort. Și tocmai de aceea are și foarte mult interes să existe succes în privat.

Eu zic că e cam greșită concluzia. Sigur, ar fi ideal ca taxele pentru angajați să fie cât mai mici, inclusiv asigurarea de sănătate, mai ales pentru venituri mici taxarea ar trebui să fie redusă mult.

Problema e alta, că dacă ai crește taxele pentru firme la nivelul Taiwanului nu ar mai investi nimeni în România, la cât de imprevizibilă e legislația, la cum se modifică legile peste noapte și la ce haos fiscal trebuie să suporte antreprenorii zi de zi. Riscurile sunt prea mari, firmele caută stabilitatea, vor să își facă planuri de viitor, și la noi e foarte dificil să faci asta, mereu se schimbă ceva. Și guvernanții știu bine asta, mai ales pentru prestări servicii sau IT poți să muți firma lejer în altă țară din Uniune cu taxe mai joase, dacă impozitele ar crește.

Voi cum vedeți lucrurile, ar trebui să scadă taxele pe salarii, să crească taxele pentru firme, sau vom ajunge să lucrăm toți la negru dacă statul crește taxele pentru toți?