fbpx

Se întâmplă tot mai rar în ultima perioadă, dar uneori mai primesc și întrebarea asta, Ție nu ți-e frică să nu fii angajat, să ai firma ta, să depinzi de piață? De regulă întrebarea vine de la oameni din corporație sau care au joburi călduțe, bine plătite. Eu fiind rău, îi întreb – Dar ție nu ți-e frică, știind că poți fi concediat oricând?

Evident, adevărul e mult mai nuanțat, mai ales de când cu pandemia nimic nu mai e sigur 100%. Poți să fii un angajat foarte bun pe domeniul tău și să te trezești fără job, pentru că a fost afectat domeniul de pandemie sau cine știe ce lebădă neagră a mai apărut în economie, la fel de bine cum poți avea o firmă super tare care se trezește peste noapte fără clienți.

În final oamenii buni se descurcă indiferent de situație, un profesionist bun e recrutat repede, o firmă se poate reprofila pe alt domeniu. Voi cum vă simțiți mai siguri, ca angajați, sau cu firma proprie?

Trebuie să recunoaștem, limba engleză e vitală în ziua de azi, atât în viața personală cât și cea profesională. Când eram noi mici cei care știau engleza aveau un avantaj, dar la cum văd eu lucrurile acum suntem la un alt nivel, engleza nu mai e un avantaj, ci o cerință obligatorie.

Înveți engleza pentru că sigur vei avea nevoie de ea când călătorești, când te angajezi, ba poate chiar vei ajunge să lucrezi într-o companie internațională și o vei folosi zilnic. Uitați-vă un pic la cum s-a schimbat piața muncii în pandemie, multe companii sunt dispuse să angajeze remote, poți lucra din România pentru o companie din Europa sau din State, dar prima condiție e simplă, să știi engleza.

De asta noi ne-am dus fetele încă de mici la cursuri de engleză conversaționale, pentru că o considerăm obligatorie, să zicem că abia a două limbă străină învățată ar putea fi opțională.

În plus, ne-am dorit pentru ele să vorbească engleza cu accent apropiat de cel nativ, să o vorbească fluent și cu pronunția corectă, și cel mai important, să poarte conversații lejer în engleză. Nu ca mine, care am învățat engleza mai mult de pe Cartoon Network.

Am râs un pic de reclama asta, uite-i și pe ăștia cu păcănelele, ce mesaj stupid au, că poți câștiga un salariu de Bo$$, dar trebuie să recunoaștem că își cunosc bine publicul țintă, clienții care bagă la aparate.

Ei nu comunică pentru cei cu studii superioare, pentru antreprenori sau corporatiști, pentru programatori sau oameni de comunicare, ci pentru cei care 10.000 de l̶e̶i̶ euro sunt bani mulți, pentru cei care speră să nimerească 777. Un reportaj bun pe tema asta găsiți în DOR.

E aceeași poveste ca în reclamele pentru lenjerie intimă destinate bagabonților, sau reclamele alea pentru videochat, unde vedeam mașini de lux colantate cu Poți câștiga 5000 de euro pe zi. Noi ne indignăm sau facem mișto de ele, dar oamenii știu exact cui se adresează.

Asta nu înseamnă că dacă vrei să vinzi produse sau servicii trebuie să te cobori la nivelul de jos, dar putem învăța o lecție, și anume că trebuie să ne cunoaștem bine publicul țintă și să comunicăm pe limba lui. Degeaba folosim noi neologisme și expresii sofisticate în texte și pe bannere, degeaba o ardem high class, dacă clientul obișnuit e cineva simplu și e interesat mai mult de preț. Keep it simple.

Topul complet cu ce au căutat românii pe Google în 2021 e aici, e clar că toată lumea a fost preocupată mai ales de pandemie, certificatul verde și vaccinare. E ironic că am avut Euro 2020 în 2021, dar hey, sunt vremuri ciudate, nu ne mai mai miră nimic.

Cei de la Google nu au mai inclus în top căutările amuzante, dar poate că și lumea e prea serioasă și nu mai are chef de glume.

Articolul lui Radu despre negativism mi-a amintit că am pierdut și eu multe ocazii în viață, fiind mult prea pesimist, având sindromul impostorului sau o viziune prea limitată despre anumite lucruri. Și încă mai pierd.

Adevărul e că la noi școala nu te învață să ai o atitudine pozitivă, e axată doar pe asimilarea de cunoștințe, iar societatea românească, cel puțin când eram noi mici, era prea instabilă pentru a crește oameni optimiști, veseli, care să vadă și latura frumoasă a vieții, nu doar părțile rele. Pentru a ne schimba mentalitatea avem de lucrat mult noi cu noi.

În engleză sună mai bine, permission to be stupid. Ideea e simplă, trăim într-o societate unde se pune accentul pe productivitate, eficientizare, maximizarea timpului petrecut la job, și în condițiile astea avem tot mai puțin loc pentru greșeli, erori, pentru a face prostii, toți ne aprindem de la cea mai mică greșeală.

Știți povestea aia, cum că la Google angajații își petrec 20% din timp gândindu-se la idei noi, chiar dacă nu au legătură directă cu jobul lor, cu sarcinile lor.

Acum întrebați-vă asta, cât la sută din timpul alocat muncii îl petreceți încercând ceva nou, testând o aplicație nouă, un program nou, poate creând un produs sau serviciu ce pare stupid la prima vedere, dar poate are șanse să ducă spre ceva interesant?

Pe măsură ce trece timpul constat că folosesc tot mai puține pluginuri pe blog, ceea ce e un lucru bun, pentru că site-ul se încarcă mai repede. Era o vreme când foloseam peste 30, acum numărul e în jur de 17, multe funcții sunt incluse direct în temă, și cele mai importante module folosite în 2021 sunt cele de mai jos: