Șpaga de supraviețuire în România
Vicepremierul Dragoș Anastasiu a demisionat ieri, după o conferință de presă din care am mai învățat una alta: ….Acesta este un moment în care eu a trebuit să iau o decizie împreună cu partenerul meu. Aveam de ales între un posibil faliment – sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa care nu ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă – sau să dau curs șantajului, propunerii, și să închidem dosarul, în măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă. Aș vrea să vă spun din start că s-a făcut un studiu, nu foarte demult, cu privire la șpăgi în România. Există două tipuri de șpăgi: de supraviețuire și de îmbogățire. În anii ’90, șpaga era cu plicul sau cu geamantanul; din anii 2000, lucrurile s-au mai sofisticat – se merge cu contracte de consultanță și cu alte variante de acest tip. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire. A fost zona de frică și de supraviețuire. E clar că Anastasiu trebuia să plece, pentru a nu afecta credibilitatea guvernului și încercările de reformă. Întrebarea e alta, nu ar trebui să plece și alți oameni din funcții publice, care au fost deja anchetați și condamnați pe bune, nu doar vinovați moral? Indiferent de partid. E oarecum trist că suntem în 2025 și un reprezentant al statului vine și ne spune, în calitatea lui oficială,…
