Vicepremierul Dragoș Anastasiu a demisionat ieri, după o conferință de presă din care am mai învățat una alta:
….Acesta este un moment în care eu a trebuit să iau o decizie împreună cu partenerul meu. Aveam de ales între un posibil faliment – sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani de zile, 20.000 de călători peste tot în Europa care nu ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă – sau să dau curs șantajului, propunerii, și să închidem dosarul, în măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Aș vrea să vă spun din start că s-a făcut un studiu, nu foarte demult, cu privire la șpăgi în România. Există două tipuri de șpăgi: de supraviețuire și de îmbogățire. În anii ’90, șpaga era cu plicul sau cu geamantanul; din anii 2000, lucrurile s-au mai sofisticat – se merge cu contracte de consultanță și cu alte variante de acest tip. Din punctul nostru de vedere, treaba a fost în zona de supraviețuire. A fost zona de frică și de supraviețuire.
E clar că Anastasiu trebuia să plece, pentru a nu afecta credibilitatea guvernului și încercările de reformă. Întrebarea e alta, nu ar trebui să plece și alți oameni din funcții publice, care au fost deja anchetați și condamnați pe bune, nu doar vinovați moral? Indiferent de partid.
E oarecum trist că suntem în 2025 și un reprezentant al statului vine și ne spune, în calitatea lui oficială, că statul este rău, disfuncțional, că instituțiile statului nu își fac treaba și cer șpagă pentru ca lucrurile să funcționeze în țara asta, iar antreprenorii sunt hărțuiți de instituțiile care ar trebui să îi ajute. Și dacă tot știm asta și e dovedit și confirmat, când începem să reformăm instituțiile? Statul suntem noi, parcă așa era, nu?
Teoretic el are dreptate, există șpagă de supraviețuire în România și există șpagă de îmbogățire în România. Doar că și șpaga de supraviețuire poate fi de mai multe feluri, e o diferență între șpaga dată la ANAF pentru ca firma ta să nu dea faliment și șpaga dată unui chirurg pentru ca cineva din familie să fie operat și tratat cum trebuie în sistemul medical, de exemplu.
Nu suntem la fel, nici măcar când dăm șpagă.
Aseară aveam o discuție despre faptul că aș alege să plec din țară, cu familia, doar ca să nu trebuiască să-i învăț pe copii să se descurce. Descurcatul ăsta în lipsa sistemelor funcționale este perpetuat din vremea comunismului și nu va dispărea, nu se va auto-eradica. Nu e vorba doar de a spune ”vă rog frumos, mulțumesc, se poate?” ci de a trece de cerberii care te privesc cu ură, din poziția de birocrat, pe tine, antreprenorul.
Trebuie să menționez o schimbare în bine, a poliției – am fost oprit în ultimul an de 2 ori și avertizat, sfătuit, ne-amendat. Am fost surprins, nu chiar șocat. Oameni cu chipiu, care vorbesc ferm dar frumos, recomandând, nu ”împușcând”.
În privința reformei statului, va trebui să fie cu zbierete, lovituri sub centură, scandaluri, dezvăluiri, să pice capete de ambele părți, altfel nu va face nimic guvernul cu Bolojan premier. Că nimeni nu crede că a venit profesorul sever la catedră și toți își vor arunca fițuicile și vor repeta clasa, scăpându-ne de prezența lor.
Da, sunt și schimbări în bine în instituțiile statului, dar am senzația că societatea a-a schimbat mult mai repede, iar instituțiile nu au ținut pasul. O mare parte dintre noi am fost plecați sau plecăm des afară, vedem cum e acolo și ne așteptăm ca lucrurile să funcționeze la fel și la noi.
În același timp, nici în vest nu e totul corect 100%, se discută și acolo despre șpăgi și corupție, dar parcă nu sunt așa de vizibile.