După modelul „străinul nostru, stăpânul nostru“, naţiile pământului care ne încercau plaja beneficiau, în anii ’70, de cele mai bune servicii. În 1968, în Mamaia, erau cazaţi doar 131 de români. Restul erau străini. Rulete occidentale, topless, baruri de noapte cu program artistic precum al marilor capitale din vest şi multă valută erau „ingrediente“ obişnuite pe litoralul românesc.
„Staţiunile aveau atunci foarte mult divertisment, de-aceea erau foarte pline. În 1968, în Mamaia erau doar 131 de români! Restul erau străini. N-aveau voie să mai intre decât cei care erau furnizorii de materie primă pe litoral. Bine, şi cei foarte mari. Îmi amintesc că ministrul Turismului, Cosma, spunea că pentru Beligan, pentru Grigore Vasiliu-Birlic se poate găsi un loc, dar nu mai intră nimeni în staţiune!
Un articol foarte bun in Cotidianul, despre litoralul romanesc de pe vremuri. E bine de stiut cum era, unde s-a ajuns si de ce litoralul romanesc e jalnic acum.
