Asta și multe alte cifre interesante despre risipa de hrană la nivel global, în clipul următor, de exemplu faptul că în State 50% din alimente sunt aruncate, datorită ineficienței și a neglijenței oamenilor.
Poate că pentru tinerii de azi nu e tragic să arunci niște chestii din frigider pentru că s-au stricat, dar când te gândești că milioane de oameni se culcă seara înfometați se schimbă puțin optica problemei, iar dacă ați prins epoca de dinainte de 89 vă amintiți cum era apreciată mâncarea și cum nimic nu se arunca, pentru că nu îți permiteai și nu aveai de unde să arunci, totul era folosit, nu se făcea exces.
Nu zic acum că nu trebuie să mai cumpărăm mâncare, să stăm cu frigiderul gol, ci că e de bun simț să nu facem risipă, doar pentru că ne permitem. Asta, plus faptul că supermarketurile sunt mereu deschise, nu moare nimeni de foame cu un magazin lângă el, dacă avem nevoie de ceva, chiar și la 12 noaptea.
Voi câtă mâncare aruncați? Noi încercăm să reducem la minim pierderile, cumpărăturile mari le facem cam la 2 săptămâni de la supermarket, iar fructele, legumele și alte alimente proaspete le cumpărăm când avem nevoie de ele, de la aprozar sau magazinele din apropiere de casă.
N-am concurenta la tema asta – cred ca sunt cel mai „eco” cititor ai tau, si ma refer la consum overall:
resturile vegetale ramase de la legume (coji, codite, frunze necomestibile) le folosesc sa fac compost (din care se hranesc acum ceva rosii, ardei, castraveti si flori in gradinita casei)
acasa am recipiente separate pt gunoi menajer, plastic/metal, hartie si sticla
uleiul folosit il colectez de la inceputul anului si astept sa vina Uleiosul in cartier sa-l ia (www.uleiosul.com); inca nu l-am cunoscut pe baiatul asta, dar il felicit pentru proiectul extraordinar pe care il deruleaza, deocamdata doar in Bucuresti
daca, totusi, sunt alimente care expira sau nu-mi inspira incredere sa le mai consum, le fac pachet si le dau unor persoane din piata care au animale la tara
hainele ramase mici sau cele nepurtate de noi timp de mai multa vreme le donez unei asociatii care se ocupa de copii cu situatie sociala defavorabila si, ocazional, si de familiile lor.
Si, din ciclul „stiati ca”: japonezii cumpara extrem de putina mancare odata – am o prietena care locuieste in Japonia si care povestea ca a ramas uimita sa-i vada cumparand cate … 1 mar, cand isi fac cumparaturile de la supermarket. Si la alte categorii stau la fel.
Ești la nivelul 10 se pare, eu nici nu m-am gândit la reciclarea uleiului de gătit.
Nici eu nu ma gandisem pana nu am aflat de Uleiosul. Are si pagina pe Facebook, eu il promovez la greu cand mai vad postari despre proiectul lui.
A obtinut recent o finantare nerambursabila – cred ca din fonduri norvegiene, vreo 30.000 EUR. Mie imi place ideea in sine. Ceea ce noi aruncam, el colecteaza si vinde in Austria, Germania s.a., iar acolo uleiul si grasimile reciclate sunt folosite pt biocombustibil.
Ca utilizator casnic responsabil (adica fara multe prajeli!) am strans cca 1,75 l ulei reciclat in 6 luni, 3 persoane. Insa grosul se face de la restaurante, HoReCa, in general.
Dar asta nu e tot. Ma gandisem, la un moment dat, sa-mi fac o mini-statie de biogaz in curtea casei, studiasem si un mic proiect simplist dar functional de prin Nigeria parca, dar … imi trebuia mult spatiu, asa ca am renuntat.