Prin 2008, in perioada de apogeu a imobiliarelor, ma stresa tare de tot ideea de a cumpara un apartament. Atat de tare incat am luat in calcul salariul meu si al sotiei plus al socrilor pentru a ne atinge scopul, ca deh, pe hartie salariile erau mai mici decat banii pe care ii incasam in realitate. Dupa mai multe vizite pe la banci ajunsesem sa vad situatia: cu 45k euro ne luam un apartament cu 2 camere semidecomandat in Iasi. Plateam 35 ani si ajungeam sa dau inapoi de trei ori suma imprumutata. Not good. Am stat si m-am gandit mult daca sa ma bag. In fond la romani simtul proprietatii e adanc incetatenit, si vroiam si noi cutia noastra de chibrituri pe care sa o numim casa. In final m-am linistit si am ramas la varianta „stam in chirie” iar ce a urmat stim cu toti, declinul imobiliarelor. Cei care si-au cumparat apartamente in perioada de boom si acum isi musca mainile cand platesc rata la banca. Eu am avut noroc sau m-am desteptat la timp, ideea e ca ma bucur din tot sufletul ca nu am intrat in jocul bancilor. Pana acum tot ce ne-am cumparat a fost cu banii jos. Masina, laptop, televizor, masina de spalat, combina frigorifica, aspirator, telefoane mobile, concedii in tara sau in strainatate si alte mici nimicuri care ne fac viata mai frumoasa, toate astea au fost achitate cu banii stransi dinainte, fara a ne amaneta viitorul. Poate ca nu am cumparat cele…