Transfăgărăşanul face parte din Drumul Naţional 7C (DN7C) şi este unul din cele mai minunate drumuri din România datorita peisajului. Drumul face legatura intre Muntenia si Transilvania, intinzandu-se pe o distanta de 151 km plini de curbe periculoase si tuneluri care taie muntele. Traseul mai este numit si “drumul dintre nori”, va dati seama de ce. El a fost construit intre 1970 si 1974.
In cazul in care sunteti interesati sa il parcurgeti, fie dinspre Curtea de Arges fie dinspre Sibiu, trebuie sa fiti atenti deoarece drumul este deschis de obicei doar in lunile iulie, august, septembrie si octombrie. In restul anului zapada blocheaza accesul.
In august cand am fost noi drumul era acceptabil, gropile erau astupate, desi erau prezente destule denivelari datorita carpiturilor efectuate din loc in loc. Temperatura peste noapte in Transfagarasan a coborat la 8-9 grade.
Pe traseu am mers cea mai mare parte cu viteza a doua, a treia fiind deja sarbatoare. Media era de 40-50 km la ora, dar oricum nu ne grabeam nicaieri deoarece vroiam sa admiram peisajele, mai ales cand am ajuns sus, la cota 1800.
Daca tot mergeti pe Transfagarasan nu uitati sa va opriti la barajul Vidraru, Balea Lac si Cascada Balea. De retinut ca veti trece prin Tunelul Bâlea, cel mai lung tunel din România.
Ca recomandari va sugerez sa va luati haine groase cu voi, mai ales daca vreti sa ramaneti peste noapte pe Transfagarasan cu cortul sau la cabana de la Balea Lac. Daca vreti sa ramaneti cu cortul aprovizionati-va bine cu mancare si bautura, magazinele nu exista prin zona iar tarabele intalnite din loc in loc au preturi duble sau triple fata de cele normale.
Drumul merita efectuat, mai ales in timpul verii cand e putin mai cald, iar daca sunteti obisnuiti cu campingul va sugerez sa ramaneti cu cortul pe munte, sunt destule locuri unde puteti amplasa cortul, aproape de sosea. Peisajele vazute va vor taia rasuflarea cu siguranta.
Fotografii de pe Transfagarasan