Mi-a atras atenția studiul despre gradul de încântare al românilor în relația cu vecinii, în funcție de jobul, etnia și orientarea sexuală a acestora.

Demonstrează ceea ce știam deja, zic eu – că în public declarăm toți că suntem toleranți, iubitori de aproapele și fără prejudecăți, dar în realitate nu ne-am dori vecini rromi, gay sau imigranți, nu am vrea ca cei care locuiesc în același bloc sau pe aceeași stradă să fie diferiți de noi.

Se pare că nu am învățat prea multe ca nație despre toleranță, deși avem 5 milioane de români plecați din țară, ce s-au integrat în alte culturi, cu alte obiceiuri.

Un profesor universitar este mai dezirabil (ca vecin) decât un antreprenor, care e mai dezirabil decât un preot ortodox, care este mai dezirabil decât o personalitate publică. La extrema cealaltă, persoanele de etnie rromă sunt cel mai puțin dezirabile, urmate de imigranții din Orientul Mijlociu și persoanele LGBTQ.

Întrebarea e cum ar reacționa vecinii dacă ar afla că lângă ei s-a mutat un profesor universitar rrom care e gay, are și o firmă dar a ieșit recent din închisoare? 🙂