• 2001 – dupa atentatele din Septembrie, Statele Unite adopta o directiva prin care companiile de telecomunicatii sunt obligate sa stocheze convorbirile telefonice purtate de persoanele fizice, dar si emailurile si inregistrarile convorbirilor.
• 2006 – U.E adopta, datorita presiunilor din partea S.U.A, o directiva similara, doar ca ei mentioneaza obligativitatea pastrarii inregistrarilor si a emailurilor pe o perioada de maxim doi ani, minimul fiind de sase luni.
• 2008 – Romania adopta Legea 298, prin care se stabileşte obligaţia furnizorilor de servicii şi reţele publice de comunicaţii electronice de a reţine anumite date generate sau prelucrate în cadrul activităţii lor de furnizare a serviciilor de comunicaţii electronice, pentru punerea acestora la dispoziţia autorităţilor competente în scopul utilizării în cadrul activităţilor de cercetare, de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor grave. Datele trebuie pastrate timp de sase luni.
• 2009 – Legea 298 intra in vigoare in Romania.
• 2010 ??????????

Lasam la o parte paranoia generala, babele care striga pe la colturi ” Auzi Leana, Basescu asculta ce vorbesc eu cu ficiorul din America”. Statul oricum ne asculta si pana acum, doar ca legea face ca totul sa fie … legal.

Alta e concluzia, ideea care ar trebui evidentiata. Chiar si in cea mai dezvoltata democratie, unde toti isi cunosc drepturile si tin cu dintii de ele, atunci cand guvernul decide ca dreptul la intimitate al individului poate compromite securitatea statului, acest drept poate dispare, iar nimeni nu poate protesta.

Ironia e ca statul face acest lucru „pentru a ne proteja”! Totusi, daca democratia garanteaza libertatea si intimitatea individului, iar dictatura anuleaza aceste drepturi, care mai e diferenta intre democratie si dictatura?