Am observat că încep să devină tot mai populare și la noi restaurantele de tip Korean BBQ sau Yakiniku.
Conceptul e simplu: ți se aduce carnea crudă la masă și o gătești chiar tu, împreună cu prietenii, pe un grătar integrat în centrul mesei. Evident, totul e dotat cu sisteme de ventilație de top, ca să nu pleci de acolo mirosind a fum de mici.
La prima vedere, pare schema de business perfectă: clientul face treaba bucătarului, dar nota de plată vine întreagă. Totuși, merită experiența sau e doar o „muncă” mascată în divertisment?
De ce înțeleg atracția
E o experiență interactivă, asta e clar. Toată lumea e implicată, nu mai stă fiecare cu nasul în telefon până vine comanda. Tu ești stăpânul, tu alegi exact secunda în care carnea e gata, deci argumentul „mi-a adus-o prea făcută” dispare din start.
În plus, plătești pentru niște lucruri pe care greu le reproduci în bucătăria proprie:
Ingrediente premium: tăieturi de carne mai rare, marinate asiatice complexe și sosuri care ar dura prea mult să le faci acasă.
Confortul de după: Te bucuri de tot ritualul grătarului, dar pleci rapid fără să speli vasele pline de grăsime. Practic, plătești logistica, atmosfera și accesul la ingrediente pe care nu le găsești la supermarketul de la colț.
Dilema: Restaurant vs. Grătarul la curte
Cu toate astea, am o reținere. Unul dintre motivele principale pentru care merg eu la restaurant este fix să fiu servit. Vreau ca altcineva să gătească pentru mine, să primesc farfuria gata aranjată, să mă bucur de rezultatul final fără efort.
Altfel, ajungem foarte aproape de varianta noastră românească: grătarul cu prietenii.
Dacă stai la casă și ai o curte, experiența poate fi la fel de interactivă, ba chiar mai mult, că la noi grătarele devin petreceri în toată regula, cu muzică și stat la povești până târziu. Sigur, nu e același lucru (nu cred că ai vită Wagyu feliată milimetric pe grătarul de fontă din curte), dar e la fel de tentant, dacă ai spațiul necesar.
Merită banii?
Până la urmă, e o chestiune de perspectivă. Te duci la restaurant pentru mâncarea gata făcută sau pentru „spectacolul” de a o pregăti într-un cadru profi?
Voi ați mers la astfel de restaurante? Vi se pare o experiență faină care merită prețul, sau preferați varianta clasică?
Am mers, dar la varianta originală din Coreea de Sud, Am avut norocul să fiu detașat acolo pentru 2 luni și ne-am făcut, cu greu, curaj să mergem. Bine, experiența completă a fost când ne-au însoțit / inițiat colegii coreeni. Aici nu știu dacă aș repeta.
Nu am fost nici eu, dar abia în București și Cluj am văzut niște restaurante pe stilul acesta.
Am mai prins ceva de genul prin Thailanda si Vietnam, dar mai mult pe partea de supe. Prima data a fost fun, dar de la a doua tura, am incercat sa le evitam. Nu ne-a iesit mereu deoarece comandam ce ne placea din meniu si vand vedeam ca ne aduc si plita…era prea tarziu sa dam inapoi.
Din punctul meu de vedere, merita incercat. Dar nu as merge constant la asa ceva
da, fix asta. am comandat odata (prima si ultima data) si fix asa m’am simtit. Ca toata atentia o am ca sa gatesc si nu mai am timp sa ma bucur ca stau la masa cu prietenii. Cineva tre sa fie pe faza sa nu se arda carnea, altcineva sa o ia, sa o intoarca, sa puna alta. Altii sa manance. WTF, ne’am adunat aici sa ne vedem , sa vorbim, sa ne relaxam – nu sa stam sa gatim si sa nu avem timp de nimic altceva. Complete fail.
Ma bag si eu in discutie pentru ca am ajuns sa apreciez aceste tipuri de restaurant in zona in care imi duc veacul acum, Taiwan.
In districtul in care am stat inainte aveam un Korean BBQ la magazinul Carrefour din apropiere. Foloseau plita de fonta, nu gratar.
Pentru incredibila suma de 70-80 RON/persoana: gatesti cata carne vrei (piept pui, vita, porc), cata ciorba vrei, plus legume. Toate astea intr-un interval de 1h 40 min.
Raportul mancare/(bani dati) a ramas cel mai bun din toate restaurantele la care am fost.
Cand calatoresc intr-un oras sau zona in care nu am mai fost si am nevoie sa mananc, caut in primul rand daca exista vreun Korean BBQ sau all-you-can-eat hotpot. Stiu ca macar o sa ma satur dupa. 😀
Sună bine, doar că la noi sunt marketate ca experiențe scumpe.