Un studiu afirma ca in Ianuarie 2008, erau 155,583,825 website-uri. Interesant este ca in Decembrie 2007 au aparut 5,4 milioane de site-uri noi, pe cand in Ianuarie 2008 doar 354 de mii.
Ce fac Sarbatorile astea din site-uri! 
Acum, intrebarea intrebatoare: cate din site-uri au continut original si cate sunt doar agregatoare, copy-paste, auto-generated content?
In Romania cam stim noi cum sta treaba, dar la nivel mondial….nu vreau sa ma gandesc!
Sursa: evenimentul zilei
„BANCHERII” DIN UMBRA
de Alexandru IONESCU
„Nu mai am nimic de pierdut…”, a spus fostul afacerist de succes Decebal Pintilie, aratand spre propriul buzunar, acum gol. Mai exact, golit. Dintr-o lacuna, crede Pintilie: „Eu nu stiam cum lucreaza camatarii…”
In ultimii ani, cei mai puternici oameni ai Iasului au devenit camatarii din umbra: cei care detin sute de mii de euro cash in orice moment, care nu semneaza acte, care nu iau garantii. Dar care lucreaza cu cei mai mari oameni de afaceri onorabili din oras. Dobanzile si presiunile enorme, ca si tacerea din jurul activitatii lor, le garanteaza suprematia
Ei sunt „deal”-erii oamenilor de afaceri intrati in „sevraj” financiar. Au „marfa” la orice ora din zi si din noapte: suma, lichida, de care afaceristii au nevoie ca de aer. Azi cateva mii, peste o luna cateva zeci de mii si tot asa, pe principiul bulgarelui de zapada. Nu fac niciodata acte, nu au niciodata nevoie de garantii. Sunt suficiente numele si legenda din jurul lor ca sa dai inapoi ce ai imprumutat. Plus dobanda. Plus casa, masina, afacerea. Uneori si nevasta. IESEANUL a coborat in lumea subterana a camatarilor despre care iesenii cred ca exista numai in filmele cu mafia.
Cazul Pintilie: din lux in mizerie
In majoritatea cazurilor, numele celor care dau bani cu camata circula intr-un cerc extrem de restrans. Oamenii de afaceri cunoscuti nu divulga niciodata ca au apelat la camatari: ar fi un semnal clar ca au probleme mari. Iar cei care fac afaceri veroase cu atat mai putin. Nimeni nu vrea sa-si lege reputatia de „dealer”-ii camatariei. Buba s-a spart, insa, in cazul unui om de afaceri care, pana acum cativa ani, era insusi emblema unui „biznis” de lux: Decebal Pintilie. Din 1996 si pana in 2000, Pintilie a importat in Iasi numai materiale de constructie foarte scumpe. Sediile BRD, Bancpost, World Trade Center si „Petre Andrei” poarta marca „Pintilie”. Acum e un om distrus.
Datorii de 140.000 $ intr-un an
Dezastrul firmelor lui Decebal Pintilie a inceput in 2000. Luase un credit de la BRD de aproape un milion de dolari. Cu acesti bani, a cumparat, in principal, active: cateva cladiri si depozite, impanzite prin oras. Imobiliarele nu au produs, insa, bani. Afacerea lui Pintilie s-a tarait pana in 2002, cand a inceput sa horcaie a faliment. Atunci, actionarul majoritar, Pintilie, a facut pasul gresit. A apelat la singura sursa de bani care ii era la indemana: un „afacerist” local. „Pana la inceputul lui 2003, ajunsesem sa am datorii, din dobanzi la camatari, de 140.000 de dolari”, a spus Pintilie. Pe acte? Cat era dobanda? Cine ii daduse banii? La toate acestea, Pintilie a dat un singur raspuns: „Cristodorescu si cei din jurul lui”.
„Mi-a fost mila de el, acolo am gresit. Si mai am de recuperat de la el 50.000 de dolari”, a spus Cristodorescu despre Pintilie
„Te tai, te-mpusc!”
„Au metode foarte perverse… Eu nu stiam cum lucrau camatarii, eram novice…”, a spus Pintilie. „Metodele” celui pe care afaceristul il numeste „camatar”, Tiberiu Cristodorescu, nu au constat niciodata in corectii fizice. „Mi-au cumparat oamenii de la firma, au inspaimantat-o pe sotia mea, sunand-o, de ziua ei, desi nu o cunosteau, sa-i ureze „, a spus Pintilie. Mai mult, a adaugat acesta: „In noaptea de ajunul Craciunului, m-au tinut pana la miezul noptii, in birou, ca sa le dau banii. Pur si simplu era o presiune enorma. In acea luna imprumutasem 10.000 de dolari si trebuia sa dau inapoi 13.500 de dolari, adica o dobanda de 35% pe luna”. Pintilie sustine ca, din punct de vedere psihic, a fost daramat. „Tot timpul imi spuneau, la telefon, sau in fata: „, a spus afaceristul.
„A zis ca se pisa pe biroul meu”
Totusi, cum a ajuns sa aiba Pintilie datorii de aproape 200.000 de dolari? „Initial, am luat cateva zeci de mii de dolari. Cu dobanda de 20% pe luna. Dar nu am putut returna totul, dupa doar cateva luni. Atunci, am mai cerut alti bani. Practic, erau tot banii mei, dar la care se adauga alta dobanda, numai ca mai mare. In astfel de cazuri se ajunge si pana la dobanda pe zi, chiar si de 40%”, a declarat Pintilie. Intre timp, pana in primavara lui 2003, afacerea s-a dus de rapa complet: businessman-ul nu mai avea nici o posibilitate sa returneze sumele, iar toate activele firmelor lui erau gajate catre banci, in contul creditelor contractate. Era stors. „Au si trimis pe unul, ras in cap, fioros, care a zis ca se pisa pe biroul meu. Nu a plecat pana nu am facut rost de bani…”, a spus Pintilie.
Dosar penal de santaj
In cele din urma, afacerea s-a transat cu un act numai pe jumatate legal. Era primavara lui 2003 si singurul atu al lui Pintilie era o cladire estimata la peste jumatate de milion de euro. „M-au santajat sa fac un antecontract de vanzare-cumparare pe sediul Sanital, unul din activele firmelor mele, desi acest activ avea deja ipoteca de gradul I la BRD”, a marturisit Pintilie. Acesta a si denuntat santajul la Parchetul de pe langa Judecatoria Iasi. „Am anuntat pana si Oficiul National de Prevenire si Cercetare a Spalarii de Bani, m-am autodenuntat, practic. Voiam numai sa scap de presiuni”, a spus Pintilie. In final, nu s-au putut aduna probe de incriminare a lui Cristodorescu, pentru ca Pintilie a refuzat colaborarea cu procurorii. S-a speriat si-a renuntat.
„Nu mai am ce sa pierd”
„Speram sa ma redresez, sa pot sa reiau afacerea si sa le platesc”, a explicat Pintilie de ce a renuntat la plangerea depusa la Parchet pentru santaj. „Eram terorizat, nu stiam exact daca sa fac tot ce trebuie ca sa-i infund”, a adaugat afaceristul. Acum, toata afacerea face obiectul mai multor procese, prin care sa se stabileasca daca Sanital poate fi vandut si pe ce suma. Afaceristul care nu mai are, de fapt, nici o afacere, spera ca va mai putea sa se repuna pe picioare. „Nu mai am ce sa pierd. Am pierdut deja tot: afacerea, sotia, tot. Am fost intrebat daca am terminat-o cu camatarii. O sa-i termin pana la sfarsitul vietii mele!”, a amenintat Pintilie.
Cristodorescu: „Mi-a fost mila de el”
„Eu nu sunt camatar!”, a spus, sec, Tiberiu Cristodorescu, adaugand: „Cine a spus asta?”. La auzul numelui lui Decebal Pintilie, Cristodorescu a dat drumul unui suvoi de vorbe nu din cele mai placute. „Eu sunt om de afaceri si i-am dat bani ca sa nu intre la puscarie pentru ca avea de achitat cec-uri fara acoperire. Mi-a fost mila de el, acolo am gresit. Si mai am de recuperat de la el 50.000 de dolari”, a spus Cristodorescu. In versiunea acestuia, banii care i-au fost dati lui Pintilie nu purtau dobanda, ci reprezentau partea lui Cristodorescu dintr-o afacere pe care Pintilie nu o putea face singur, dar care urma sa le aduca ambilor profit. „Nu am avut atunci toate datele: ca el avea datorii la furnizori, ca returnase un avans pe care-l primise pentru o lucrare, ca altfel nu intram in combinatie”, a mai spus Cristodorescu.
Acuzat de proxenetism si batai pe banda rulanta, Doru Postavaru, fostul acolit al Cordunenilor, este acum partener cu Cristodorescu
Filosofia afacerilor „pe muchie”
Pe de alta parte, Cristodorescu a fost destul de neclar cand a fost vorba sa vorbeasca de afacerile lui. Cateva lucruri a spus, totusi. „Eu sunt om de afaceri, e clar? Eu, daca dau bani cuiva, ii iau inapoi. Fac afaceri legale sau pe muchie. Si chiar daca sunt pe muchie, nu o sa gasesti probe niciodata. Eu nu semnez aproape niciodata acte, nu o sa gasesti nimic pe numele meu”, si-a creionat afaceristul filosofia de biznis. „Camatari sunt altii, care iau case si masini garantie, care lasa oamenii pe drumuri. Eu nu iau niciodata nici un fel de garantie, eu nu fur de la nimeni. Eu sunt corect”, a punctat „afaceristul”.
Ratatul si pradatorul
Fata in fata, Pintilie si Cristodorescu par adusi din doua lumi complet diferite. Pintilie falitul inca se imbraca la costum, asortat, cu cravata, si are parul atent ingrijit, asa cum si vorbeste. Fara indoiala a gresit in afaceri si micul lui imperiu de lux s-a dus ca si cum nu ar fi fost. De cealalta parte, Cristodorescu pare un fante de mahala: imbracat cu camasi fistichii si haine lungi, plin de bijuterii si tuns periuta. Ce e-n gusa si-n capusa, pare sa zica. Pintilie, exponentul unei afaceri la vedere care, la un moment dat, era evaluata la mai multe milioane de dolari, nu mai are nici telefon fix acasa, iar cand te cauta iti trimite bip-uri. Cristodorescu, in schimb, are trei telefoane mobile care valoreaza impreuna 50 milioane de lei si un statut incert de „afacerist”. Dar o duce mai mult decat bine. Viata a luat de la unul dobanda si i-a dat-o celuilalt.
–––––––––––––––––––––––––––
Cristodorescu, bun la toate
Pana prin 2000, Tiberiu Francisc Cristodorescu facuse mai de toate. Fusese si prin Germania, de unde se alesese, in 1994, cu o interdictie pe spatiul Schengen care a durat pana in 2001. „Am cumparat niste aur care s-a dovedit a fi furat”, a explicat el. S-a intors in tara si a facut mici afaceri, a lucrat inclusiv ca ospatar la un fast-food din centrul Iasului, sub aripa protectoare a unui influent afacerist. Apoi s-a aliat cu diversi „oameni de biznis”, printre care si Doru Postavaru, fostul apropiat al Cordunenilor. In 2002, Cristodorescu a fost retinut de procurorii ieseni si dus la Piatra Neamt, acolo unde se banuia ca ar fi centrul unei retele de trafic de produse petroliere. A scapat. Acum e pe cont propriu: „Nu sunt . Am multi prieteni, asta e tot. Si afaceri. Si pot oricand, daca e nevoie, sa ma duc in afara, la prieteni. Pot sa stau si 10 ani acolo”. Deocamdata, insa, pare sa fie bine aici.
Striblea, avocatul parior
O alta specie de camatari sunt cei care stau in fiecare noapte la cazino. Pentru impatimitii jocurilor de noroc, acesti camatari sunt, in acelasi timp, speranta intr-un castig iluzoriu si castigul de dupa pierdere. Printre cei mai cunoscuti camatari din aceasta specie este Radu Buzatu. Acesta isi face veacul, in special, la masa de black-jack de la „Grand Casino”, cel mai luxos casino din Iasi. „Dom’le, da, dau bani, nu fac un secret din asta. Acum trebuie sa-mi dea inapoi un tigan din Cluj, nu e nici o problema”, a spus Buzatu. In mediul in care se invarte acesta apare din cand in cand si fostul partener al lui Mihail Vlasov, avocatul Marius Striblea. Dar nu pentru a da bani, ci pentru a lua bani, cu imprumut. „Da, merg la casino. Dar ultima oara am mers la sfarsitul anului trecut”, a spus Striblea. Exact in acea perioada, se pare ca avocatul ar fi imprumutat o suma foarte mare, de la camatari, in jur de 36.000 euro pentru datorii la joc. Surse din mediul camatarilor au confirmat datoriile lui Striblea. Pe care, de altfel, nici avocatul nu le-a negat. „Ce, e interzis sa imprumuti bani?”, a spus Striblea. „Este o chestiune privata”, a incheiat avocatul.
Gelateria camatarilor
Unul dintre cei care a pierdut masiv pe mana camatarilor este Ceausu, fostul actionar de la Gelateria Veneziana, de la Mall, care era locul favorit de intalnire al Cordunenilor si acolitilor lor. Banii de care acesta avea nevoie au provenit de la mai multi „afaceristi” din Iasi si chiar din Basarabia. Dobanzile imense pe care actionarul Gelateriei le avea de platit ajungeau si la 40% sau, in unele cazuri, erau calculate si pe o singura zi, nu pe o luna. Orice zi de intarziere era taxata cu dublarea dobanzii. Intamplator sau nu, printre cei carora actionarul de la Gelaterie le datoreaza bani se afla si Tiberiu Cristodorescu. „Are sa-mi dea, cred, cam 105.000 de euro”, a recunoscut Cristodorescu. Bineinteles, conform variantei acestuia, banii au fost dati in contul unei afaceri cu vin care „nu a mai iesit”.
Cuplati cu Cordunenii
Printre cei mai nou sositi in breasla se numara Doru Postavaru si Dan Ciofu-Caslariu, ambii fosti apropiati ai Cordunenilor. Ciofu-Caslariu apare in rechizitoriul de santaj al lui Adrian Corduneanu si Iulian-Catalin Bogdan. Conform procurorilor, Ciofu-Caslariu i-a imprumutat unui om de afaceri cateva mii de euro. „In luna martie 2004, acesta (omul de afaceri – n.r.) a imprumutat o suma de bani de la numitul Ciofu Dan, in total fiind vorba de suma de 8.000 euro, pe care a restituit-o pâna la sfârsitul lunii iulie 2004. In plus, partea vatamata B.N. a restituit si suma de 2.000 euro, reprezentând dobânzi, imprumutul fiind, in mod evident, de tip „, au aratat procurorii.
Pe de alta parte, Postavaru a participat la mai multe batai cot la cot cu Cordunenii si a fost si acuzat de proxenetism. Acum este liber. Sa „ajute” cu bani pe oricine e interesat. Se spune chiar ca lucreaza cu banii unui arab extrem de cunoscut in oras si care il alimenteaza cu sume pentru a scoate profit. Arabul sta insa in umbra.
Un alt presupus camatar care a intrat in furcile justitiei este si Ovidiu Tobol, cel care a amenintat cu moartea un om de afaceri iesean caruia ii imprumutase 4.800 de dolari, dar de la care cerea inapoi 7.000 de dolari.
Anghelache-Rusu versus „rechinii”
Doi dintre cei mai mediatizati camatari din Iasi in ultimii ani au fost Mihai Lupascu Anghelache si Lenuta Rusu. Acestia doi, desi lucrau separat, aveau practici trase la indigo: imprumutul era mic, de cateva mii de dolari, dar garantat, cel mai adesea, cu locuinta celui care cerea banii. In multe situatii, dobanzile nu puteau fi platite si camatarii executau „datornicii”. Ultimul si cel mai specatculos caz a fost cel al lui Anghelache, care a si fost judecat pentru „camatarie”, dar care nu a fost condamnat. Si aceasta, pentru ca acuzatia de „camatarie” pur si simplu nu exista in Codul Penal.
Totusi, diferenta mare intre camatari de tipul Anghelache-Rusu si cei care nu cer garantii este ca cei din urma au cu totul alte tipuri de metode prin care sa-si recupereze banii: santajul, constrangerile. Mai mult, sumele date cu imprumut de camatarii din categoria „premium” sunt de ordinul zecilor de mii, iar beneficiarii sunt persoane foarte cunoscute, care nu sunt dispuse sa-si riste onorabilitatea nereturnand sumele imprumutate.
Camatarii, banca „ia tot”
Ca regula generala, camatarii nu lucreaza aproape niciodata cu lei, ci numai cu valuta, euro sau dolari. In ultima vreme, mai ales euro. Daca la banci dobanda anuala este de 10-12% pentru imprumuturile in valuta, pe an, la camatari dobanda lunara este de minimum 10%, dar poate ajunge si la 40%. Practic, intr-un an, dobanda camatareasca se poate cifra intre 120% si aproape 500%, adica de pana la 40 de ori mai mult decat la banca. In plus, orice nerespectare a termenului de plata la camatari duce la presiuni, amenintari, santaj sau chiar punerea in practica a amenintarilor.