Acum doua saptamani, din greseala, am deschis televizorul. Ma bagasem in pat, PC-ul era inchis, nu aveam somn si am apasat pe telecomanda, in ideea ca gasesc un program interesant de privit, pana adorm. Am inchis repede, plictisit. De ce nu ma mai uit la TV? Pentru ca pe canalele romanesti vad aceleasi filme si seriale pe care le-am vazut acum doi ani la cinema sau online. Pentru ca stirile sunt pline de morti, crime, violuri, cutremure, dezastre, descrise in stilul jurnalistic, cu expresii gen ” o tragedie cutremuratoare”, „un imens dezastru”… Pentru ca emisiunile ” de divertisment” nu fac altceva decat sa indobitoceasca populatia, aflata si asa intr-un proces de inculturalizare fortata. Pentru ca pe canalele romanesti manelele, telenovelele cu si despre tigani, emisiunile cu limbaj suburban despre nore pentru mame, tradati in dragoste sau schimb de mame, toate acestea sunt ridicate la rang de arta. Sa nu mai zic de emisiunile cu si despre vedete, la care romanul de rand poate afla ce poseta de 10.000 euro si-a cumparat nu stiu ce fosta prostituata ajunsa vedeta datorita sotului afacerist. Pentru ca dintr-o ora de emisie, 20 de minute sunt reclama, si asta inseamna 20 de minute pierdute din timpul meu. Care ar putea fi motivele pentru care sa ma uit, totusi, la TV? Pentru a fi la curent cu stirile? Nu cred, de cand ma invart prin blogosfera, majoritatea stirilor le aflu cu mult inainte sa apara la TV. E destul sa stii unde sa cauti. Pentru ca…