Am rezistat eu cu brio vreme de câțiva ani tentativelor de a renova, redecora sau Doamne ferește, remobila prin casă, dar anul ăsta nu am mai putut amâna deadline-ul, așa că m-am trezit în mijlocul unui amplu proces de schimbat cam totul.

Știți cum se întâmplă, hai că dăm doar un pic cu var, hai că schimbăm doar dulapul ăla, hai și covorul, dar nu se mai potrivesc nici draperiile, și după 2 luni de zile constați că ați ajuns să schimbați tot, și e întrebi când ați decis că dormitorul va fi roz bombon și când se va termina, că acuși vine toamna și parcă ai vrea în concediu, nu la mutat cutii.

Glumesc cu rozul bombon, dăm cu alb peste tot, e cea mai simplă culoare care oferă și posibilitatea de retușuri rapide la pereți, plus că vrem să le facem fetelor dormitoare separate, și dacă mergeam pe culorile lor era cam riscant, deci va fi uni peste tot, ne-am învățat lecția cu 5 culori diferite.

Era planificat să schimbăm și mobila din toate camerele, dar nu am planificat deloc că vom renunța și la colțar bucătărie.

O banală piesă de mobilier m-a dus un pic în butoiul cu melancolie. Săracul colțar era cu noi de vreo 10 ani de zile, practic a văzut și a simțit la propriu toate mâncărurile pasate și sucurile copiilor, a rezistat la sute de sticle cu diverse lichide băute, la mii de mese în familie sau cu prietenii, iar faptul că era și cu masă extensibilă ne-a ajutat și mai mult, chiar dacă aveam mai multe mese prin casă, în final tot colțarul din bucătărie ajungea sufletul petrecerii, locul unde ne retrăgeam la povești.