In ultimul timp vad ca lumea incepe sa constientizeze puterea onlineului chiar si in campaniile umanitare, ceea ce era foarte ok. Inainte daca aveai un caz umanitar grav, un bolnav care avea nevoie de o suma de bani peste puterile sale, singurele sanse erau sa apari prin ziare, sa bati pe la usile guvernului sau sa te rogi de Cabral sa te includa in Povestile de pe acasa.

Acum e altfel: avem new media, avem blogosfera, avem viralele…avem multe.

Exista insa o problema. Toti cei care fac site-urile pentru campaniile umanitare le gandesc fix cu fundul.

Cum arata un site pentru o campanie umanitara in .ro, pe pagini:

1. Text de corazon despre boala persoanei, menit sa induioseze cititorul pentru a scoate bani necesari operatiei, tratamentului etc.
2. Prezentarea bolnavului, de obicei neajutorat dar cu o inima mare, inteligent, iubit de prieteni, sot devotat, copil cuminte, fata mare s.a.m.d
3. Tratamentul care l-ar salva pe bolnav si cat costa el, de obicei prin Germania, Austria, America. Oriunde, dar sigur nu in Romania
4. Conturile din banci unde poti marca banul.
5. Documente medicale scanate, ca sa doveasca cititorilor ca persoana chiar e bolnava, deci nu e o teapa. ( suntem in Romania ).
6. Pagina de contact – foarte rar.

Ce lipseste in 99% din site-urile pentru campanii umanitare, la noi:

1. bannere de sustinere care pot fi preluate usor prin cod html – eu personal am facut niste bannere pentru o campanie, deoarece parintii fetitei nu se gandisera la asa ceva.
2. componenta interactiva – blog, widget Yahoo messenger pentru conversatii intre vizitatori si cu apropiatii sau chiar cu pacientul. Avem o campanie umanitara, donez niste bani, intru peste 5 zile si vad aceeasi pagina statica. Nu zic neaparat ca trebuie un blog, dar as aprecia sa vad ce mai face bolnavul, ca s-au mai strans 5000 euro, ca Basescu a declarat ca marcheaza si el salariul personal pe o luna.
3. clipuri video cu bolnavul ( nu neaparat video-blogging) – fotografii cu bolnavul impreuna cu familia vezi pe toate siteurile de acest gen. Dar un clip in care bolnavul se plimba prin parc usor trist nu ar da mai bine, nu ar misca mai usor contul din banca al celui care intra pe site? Eu zic ca da.
4. mesajele trimise de cei care vor sa doneze bani. Gigel, am donat si eu 500 lei. Multa bafta de acum, sa te faci sanatos, te astept la o bere in Iasi. M-as bucura sa vad ca Gigel ( ma rog, cei care fac campania ) aproba comentariul meu. Daca Gigel imi si raspunde, deja le povestesc clientilor de problema lui.
5. cine sustine campania – am luat bannerul, l-am pus pe site. Nimeni nu imi multumeste, desi poate eu trimit 1000 de vizitatori pe zi. Un link micut ar ajuta, nu pentru trafic, ci ca multumire sufleteasca, sa vad si eu ca lumea a remarcat ca am scris despre Gigel si problema lui sau am pus bannerul de sustinere.

O campanie umanitara online, pentru a avea succes, ar trebui sa mizeze foarte puternic tocmai pe acest aspect al internetului: interactivitatea, rapiditatea cu care circula informatiile. Unele site-uri de campanie poate ca sunt facute de amatori care nu au acces la toate informatiile mentionate, dar am vazut site-uri profi, realizate de firme de „web-design” sau agentii interactive, facute la fel, fara componentele specifice onlineului, care ar ajuta foarte mult campania si impactul ei asupra publicului online.

Unele din propozitiile de mai sus sunt ironice, dar realitatea ramane: degeaba se incepe o campanie online pentru a ajuta o persoana, daca nu e facuta ca la carte!

Ce alte componente credeti ca ar trebui incluse intr-o campanie umanitara online, pentru a avea succes? ( adica sa salvam, tratam, operam persoana bolnava )