Din ciclul: Hai sa le spunem PR-istilor ce specie reprezinta bloggeri de fapt, avem de la Victor Kapra cateva reguli privitoare la relatia dintre corporate people ( ce fancy suna ) si bloggeri:
(…)
* Mail adresat personal bloggerului, scurt si clar, in care se explica de ce a fost ales blogul respectiv. In nici un caz nu se expediaza acelasi mesaj unui numar mare de bloggeri (BCC)
* Nu se solicita bloggerului sa tina relatia secreta
* A se explica clar ca bloggerul nu are nicio obligatie sa scrie “de bine†daca nu asta e convingerea lui
* Daca bloggerul nu raspunde, a nu se insista
(…)
* Atentie la spam: daca dupa mail-ul de intampinare, comunicatorul nu primeste acceptul bloggerului, orice comunicare ulterioara poate fi considerata spam
* E productiv sa fie recrutate si site-urile cu audienta mai mica. Daca acestea publica ceva interesant, mesajul va fi preluat si de blogurile cu audienta mare
* Incercati sa le oferiti exclusivitati
(….)
* Odata relatia stabilita si devenita functionala, e oportun ca blogerii sa fie invitati la conferinte de presa, evenimente, deplasari.
* Odata “verificati†pot primi acelasi tratament precum jurnalistii profesionisti
(…)
Am avut partea mea de comunicate primite de la diverse companii. Singurele elemente comune erau limbajul de lemn, precum si indemnul final: Scrie si tu ceva pe blog, doar nu te doare mana, si oricum nu te costa nimic.. Desigur, totul intr-o maniera politicoasa, doar ca oamenii de PR uita un singur lucru: bloggeri nu sunt ziare, ca sa le trimita un comunicat sterp, din care ziaristii sa extraga ce le trebuie, bucurosi ca au primit un oscior.
Bloggeri sunt fiinte umane, care trebuie apropiati companiei sau evenimentului! Bloggeri scriu daca au chef, cand au chef, cum au chef! ( daca vor scrie doar de bine, pentru ca asa li se cere, pe bani, isi pierd credibilitatea ).
Ar fi mai multe de spus, dar cred ca voi mai scrie pe tema asta, un articol sub forma de pamflet, pentru a detalia cum trebuie abordat un blogger!
