Weekendul care a trecut am petrecut puțin, sărbătorind 2 ani de când Diana a venit în viața noastră, schimbând-o complet. S-au întâmplat foarte multe în perioada asta, am schimbat orașul, locuința, jobul, ne-am făcut prieteni noi și am păstrat o parte din prietenii vechi. Eu mi-am schimbat felul în care priveam viața, plus multe dintre obiectivele pe care le aveam.
Ar fi multe de spus, e uimitor să vezi un copil cum crește sub ochii tăi, cum se tranformă de la o mică ființă plăpândă care are nevoie de tine 24/7 într-o persoană care se descurcă pe cont propriu, și e copleșitor să îți dai seama că tu ești în mare parte responsabil pentru evoluția și succesul ei. Acum 2 ani nici nu îmi închipuiam cât de multe se vor schimba și cât de mult ne va influența Diana viața.
Am și prieteni care îmi zic că nu vor să aibă copii, că nu se cred capabili, că nu vor să se complice. Adevărul este că nimeni nu e pregătit, nimeni nu știe de la început ce trebuie să facă. Să fii părinte e un lucru care se învață în timp, dar cred că fără copii zilele ar fi mult prea anoste, iar experiența asta e un lucru care trebuie neapărat făcut în chestia asta pe care o numim noi viață.
Ce contează cu adevărat în viață: familia, prietenii, experiențele noi și clipele în care simțim că ni se taie respirația, care ne fac să zâmbim sincer. Peste 10-20 de ani detalii gen jobul pe care îl ai acum sau câti bani câștigi vor fi complet irelevante, dacă nu te fac fericit.
Oricum, totul devine prea puțin important atunci când puiul de om se cuibărește în brațele tale. Trust me, e un sentiment care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva.
Să aveți o săptămână minunată!
Felicitări, să fie sănătoasă şi fericită! Mda, e adevărat că nu eşti niciodată pregătit, da’ şi asta face parte din frumuseţea de a fi părinte. Şi mai e enigma aia, oare cum reuşeşte cu un zâmbet să-ţi şteargă toate grijile cotidiene? 🙂
Eu cred că e o strategie de-a lor, dacă copiii nu ar zâmbi așa de des nu ai avea puterea să treci peste toate problemele zilnice doar ca să vezi zâmbetul ăla.
La multi ani, cu drag, Diana! Sa fii fericita si sanatoasa – alaturi de parintii tai minunati si de bebe (inca) in burtica!
Marius, te felicit sincer pentru decizia pe care ai luat-o, si pentru prioritatea pe care ai ales-o atunci cand ti-ai raspuns la aceasta intrebare!
Vreau sa-ti spun ca si eu am raspuns la fel acum aprox.12 ani in urma cand mi-am promis ca "VOI CRESTE ALATURI SI IMPREUNA CU FETITA MEA Isabella! S stii ce?
Am trait si traiesc cele mai frumoase si placute clipe, momente pe care, din pacate, multi parinti le rateaza pasandu-si copilul pe mana bonei sau a mamei soacre!
Tuturor acestora le spun: NICI NU STITI CAT, SI CE ATI PIERDUT!!!
Iar aceste momente, sunt precum timpul, singura resursa care NU MAI POATE FI RECUPERATA!
La multi ani Diana, si SA NU UITI Marius, si peste 10 ani sa scrii si sa gandesti la fel!
Esti de acord?
Păi o să vedem în 10 ani, nu?
Cu siguranta DA! De ce nu?