Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Chestia asta e complicată, și cu toate astea, aud des întrebarea asta, adresată copiilor. Răspunsurile diferă, în funcție de universul copilului.

Totuși, există o problemă. Ca părinți ne întrebăm copiii ce vor să devină când cresc mari, în loc să îi ajutăm să descopere ce îi pasionează, lucrurile la care sunt buni, ghidându-i pentru a descoperi modul prin care își pot transforma pasiunea în bani.

kid

Problema e legată de educație. De mici ni se spune ce trebuie să facem. Întâi sunt părinții, care ne ghidează primii pași în viață. După aceea învățătorii, profesorii din școala generală, cei din liceu, facultate. Mereu există cineva care ne spune ce trebuie să facem, adesea fără explicații. Citește aia, învață asta, fără să ni se spună de ce sau cu justificări puerile.

Și uite așa majoritatea tinerilor se trezesc la 20 și ceva de ani că nu au inițiativă, pentru că mereu cineva le-a spus ce trebuie să facă, iar când termină facultatea și își întreabă părinții sau profesorii ce trebuie să facă în continuare, răspunsul e unul standard: angajează-te, eu așa am făcut.

Nu spun că nu e un răspuns bun, dar nu e singura variantă. Societatea ne educă pentru a nu avea inițiativă, pentru a asculta mereu de altcineva: părinți, profesori, șefi, societatea ne pregătește pentru joburi care nu vor mai fi în viitorul apropiat, fără a ne încuraja să gândim pe cont propriu. În condițiile astea, nu e de mirare că atunci când cineva se trezește brusc liber, fără cineva care să îi spună ce să facă, e paralizat.

Ca idee, dacă nu ar fi nimeni care să vă spună ce să faceți mâine voi ați știi ce vreți să faceți? Uitați de job, obligații, rate. Mâine ce ați face?

Recomandă prietenilor!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •   
Abonează-te
Anunță-mă
guest
6 Comentarii
Ultimele
Primele Top voturi
Inline Feedbacks
Vezi toate comentariile
Romarketeritza

Uneori parintii sunt egoisti fara voia lor si vor ca cei mici sa implineasca ce ei nu au reusit. Ajung, astfel, sa ii preseze. Am avut norocul sa identific la timp macar cam ce as vrea sa fac, cam ce tip de activitate si nu regret ce am ales. A fost bine pana acum. Si chestia aia cu “sa ti se potriveasca si sa iti placa ce faci” nu e vorba in vant. Tinerii ar trebui sa aiba sansa sa interactioneze cu specialistii din diverse domenii, de preferat straini, oameni obiectivi si sa beneficieze si de consiliere profesionista. Parintii pot… Citește tot »

Ciprian

Toate pasiunile, lucrurile pe care le fac zilnic şi locul unde lucrez, toate le-am ales după cum mi-a plăcut mie. Am avut mulţi care mi-au spus că unele lucruri nu sunt bune, că ciclismul este riscant, că bloggingul mă face să nu fiu întotdeauna văzut bine, că fotografia mă face să par un perfecţionist şi aşa mai departe.

Mi-am asumat riscurile şi am ajuns să fac ceea ce-mi place. Chiar dacă am doar 17 ani.

garetbora

Bine man, dar ca sa le faci pe astea ai avut casa, masa si familie…. . Si castigi din pasiunea ta bani cat sa te poti descurca fara a apela la ajutorul parintiilor ?

Ciprian

Oarecum pot. Chiar dacă nu mă pot întreţine doar din ce câştig eu, e mai mult o pregătire pentru ce va urma.

mamicamea.ro

Eu imi invat fetele sa aiba initiativa, sa ia decizii, nu sa le spun eu ce au de facut. Fata cea mare isi doreste acum sa se ocupe de plante, acum spune ca vrea sa isi faca o gradina in care sa cultive legume, ne bazaie cu asta de peste doi ani, asa ca in primavara i-am facut propria gradina pe un teren al bunicilor, este foarte fericita, si ne-am dat seama ca pasiunea ei pentru plante este mult mai serioasa decat ne-am fi imaginat