Pe vremuri, când lucram în vânzări, mi se părea fascinantă arta vânzărilor, pentru că da, e o artă. La început, fiind novice îi ofeream clientului fix ce îmi cerea, dar în timp am înțeles că de multe ori clientul NU știe ce vrea, de aceea trebuie să stabilești un dialog cu el, să creezi o conexiune, nu doar pentru a îi vinde, ci și pentru a îl transforma într-un client fidel, care revine la tine, te recomandă altora.
Asta e problema cu oamenii din vânzări în zilele astea, majoritatea sunt așa de ocupați să vândă, să își facă targetul, încât nu mai au timp să fie utili clienților, să stabilească relații cu ei, să construiască legături solide. Ei vor doar să îți vândă ceva și atât, să treacă la următorul client.
De câte ori nu primim newslettere cu produse inutile? De câte ori nu suntem sunați pentru oferte de care nu avem nevoie? De câte ori nu ajungem să evităm companii sau servicii, doar pentru că ne simțim folosiți când cumpărăm și ignorați atunci când avem nevoie de ajutor?
Tehnologiile s-au schimbat, mijloacele de comunicare au evoluat, dar cheia pentru a vinde mai bine e aceeași, stabilirea unei relații de încredere cu clienții, cunoașterea problemelor lor, oferirea de produse sau servicii pentru ce au ei nevoie, nu pentru ce vrei tu să vinzi.
Mă gândeam că ni s-a întâmplat să trimitem clienți potențiali la alte firme, atunci când ceea ce puteam noi să oferim nu corespundea cu ce aveau ei nevoie. Și oamenii ne-au recomandat cunoscuților după aceea, văzând că nu vrem doar să le luăm banii prin orice scop, ci să îi ajutăm pe bune.
Și o prezentare faină pe tema asta:
Cred că nu ne-ar strica nişte cursuri de auto-apărare contra insistenților care nu pricep că ne agresează cu spam-uri. Sună bizar, dar tăntălăii ăia zău că ar merita o săpuneală mentală. 🙂
Soluția extremă e ANPC (dacă te targetează ca persoană fizică). Eu incă n-am ajuns aşa hateriță.