Două Românii, o singură țară

Azi e ziua națională a României, 2018 ar trebui să fie anul în care sărbătorim 100 de ani de la Unire, și văd mulți oameni dezamăgiți de situația politică și economică în care ne aflăm, iar viitorul apropiat nu arată prea roz. Totuși, optimistul din mine îmi spune că totul va fi bine, chiar dacă mai durează ceva timp până să ajungem acolo. La mulți ani România!

Faza e în felul următor, spun că avem două Românii deoarece politicienii se folosesc de temerile noastre pentru a ne dezbina.

Avem oamenii care o duc mai bine, care văd avantajele integrării noastre în UE și deschiderea către exterior, și oamenii care o duc mai rău, care se tem de schimbare, care își doresc să ne închidem cât mai mult în țară.

Îi avem pe cei care au fost plecați și au realizat că Occidentul înseamnă civilizație, și pe cei care nu au plecat niciodată și cred că România se poate descurca pe cont propriu.

Îi avem pe cei care spun că înainte de 89 era mai bine și pe cei care știu că se făcea foamea, și atunci și în primii ani de după Revoluție. Partea mai tristă e că sunt și mulți tineri care cred că era mai bine înainte, care au fost prostiți cu discursul anti-străini, anti UE, deși ei nu au stat niciodată la coadă, nu s-au culcat cu stomacul gol, chiar zilele trecute îmi spunea unul că nu e așa de sigur de faptul că străinii ne vor binele.

E adevărat, poate că nu toți străinii ne vor binele, mai ales cei din est, dar știu sigur că pe cont propriu nu am face mare brânză, avem nevoie de aliați puternici. Citiți un pic Revoluția și victoria sa, dacă vreți să aflați de unde am plecat și unde suntem acum. Învățați istoria reală, nu cea din manuale, și povestiți-le copiilor cum erau anii 90, dacă ați trăit atunci. Eu am trăit, sunt unul dintre copiii ai căror părinți au fost nevoiți să plece la muncă afară mulți ani, deoarece în țară nu se găseau nimic. Ăștia au fost anii 90, haiducie, tunuri mari, sărăcie și milioane de români plecați afară de nevoie, pentru a pune ceva pe masă copiilor.

Faptul că acum o ducem mult mai bine ca țară, că putem călători unde vrem în Europa, că ne putem angaja oriunde, că putem câștiga cât credem noi că merităm, se datorează în mică măsură politicienilor ce s-au perindat la conducerea țării, ce și-au urmărit mai ales propriul interes, ci mai ales ajutorului dat de UE și presiunilor aliaților, pe care acum e ușor să îi acuzăm, după ce ne-au scos din mocirlă.

Revenind la cele două Românii, singura soluție e dialogul. Politicienii vor să ne despartă, noi trebuie să găsim o cale de comunicare. Și spun că la final totul va fi bine chiar dacă acum situația pare sumbră deoarece progresul este inevitabil, nu există cale de întoarcere.  Vor mai trece ani buni probabil, dar în final binele învinge.

La mulți ani România!